La mulți ani, Mihaela Burlacu!

La mulți ani Mihaela Burlacu din partea colegilor de redacție  de la Literadura!
Îți dorim multă sănătate și multe bucurii!

Editura Omega - Nomade - Gina Zaharia -lansare de carte

                                                 

La Editura Omega a apărut volumul Nomade semnat de poeta Gina Zaharia.
Pe coperta IV  găsim câteva rânduri scrise de criticul Daniel Cristea Enache
Lansarea volumului va avea loc Marți 21 Martie la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” vila „Albatros” Buzău.











Din volum:
 nomade

 Am strâns toate pânzele vremea catargelor a trecut
 pustnicii cară lemne pentru aceeași colibă
 arhitectul cu imagini ponosite doarme înțelegător
 a uitat acoperișul într-o parte
 frigul îndrumă oaspeții în spatele ușii albe
 manopera asta mă dezmoștenește
 trebuie să tai lanțurile

confortul din replicile atizanale meditează
mut soarele puțin mai încolo - un fel de strigăt geros
scrijelesc ușor vidul
te trezesc
hei nomade
ai uitat că amuleta mea e din safir îndepărtat
moda nopților în crinolină a trecut

noi temerari investesc în pragul nostru
fac o rotație completă și dispar
într-un ochi se deschid mai multe târguri
celălalt e la o galerie celestă
azi ai îmbrăcat cămașă dublă
de aceea fotografii vorbesc în șoaptă
îmi păstrez obiceiul de a lăsa umbra să te atingă
cât să treacă prin tine

vremea de coasă

urcăm într-un car învechit
trosnesc nopțile sub toată noaptea mea
o țin de mână ca pe un fugar de pe margine se aud voci
să fie spânzurată să fie spânzurată
oprește-i degetele pentru făclii
atunci mi-am privit palmele

s-a ghemuit în oasele mele
e un joc i-am zis hai să închidem ochii
tu dai ocol tăcerilor eu le fur mărul din suflet
iată norocul ți-a dăruit o haină
am putea atinge cotul cerului
acolo e apă pentru caii dresați
vom lua și niște neghină multă multă

pe o cumpănă e sărbătoare
o parte emigrează spre câmpiile flămânde
alta numără pașii mei morți
viscolul se odihnește într-un refren
pentru el a trecut vremea de coasă

Lansare de carte- Galaxia lebedelor negre - Marin Moscu

Joi, 16 Martie la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman”,
poetul Marin Moscu și-a lansat cea de-a 17-a carte, Galaxia lebedelor negre, editura Art Creativ, București 2017.
Au vorbit despre carte scriitorii: Marin Ifrim, Stan Brebenel, Violeta Mihăieș (Vrancea), Marcel Isbășoiu, Valentin Cojocaru, Nicolai Tăicuțu.
De semnalat prezenta lui: Sorin Burlacu, Dana Bițeanu, Gina Zaharia, Dumitru Negoiță, Ion Gătej, Nicolae Pogonaru, Oana Paraipan...
Mulțumiri doamnei Elena Isbășoiu pentru găzduire!






Deși i s-a recomandat de vorbitori să abordeze mai substanțial versul alb, am ales două poezii cu nuanțe de romanță, care-l definesc pe Marin Moscu în viața sa de locuitor al satului unde veșnicia are multe semințe neîncolțite.

Ceasul ticăie albind

În căsuța-mbătrânită
Ceasul este obosit
Ticăie din oră în oră
Cu glas moale, răgușit.

La fereastră umblă umbra
Unei stafii de cucută,
Are pașii de argilă
Cucuveau este mută.

Ochii tulburi privesc hăul,
În dureri încep să tune,
Lumânarea e aprinsă,
Flacăra-i se descompune.

Ritmul vieții ține calea
Cu-nțelesul ei pe loc,
De sub cruce sare tata
Să mă prindă de mijloc.

Mama îi întinde mâna
Să o ducă lângă el,
Dragostea lor se măsoară
Cu ispita, în alt fel.

Îmi adun pumnii în barbă
Lacrimile mă cuprind,
În căsuța-mbătrânită
Ceasul ticăie albind!


În crucifixul porții!

Mă dor încheieturile timpului
Scârțâie în sânge vechi nisipul,
Sufletul devine sticlă transparentă
Dezgolindu-mi inima și chipul.

Fluturi stau pe limba azurie,
Silabele se-ntrec în rugăciuni,
Femeile sunt îngeri fără aripi,
Sculptează-n nemurire noi minuni.

Mă dor încheieturile timpului,
Iubirea ta cu inima cuprind,
De-aceea-n crucifixul poeziei
Așez clepsidra, flacăra-i aprind!

La mulți ani, Costel Suditu!

Echipa de redacție a revistei Literadura urează poetului și colegului Costel Suditu un călduros „LA MULȚI ANI!  Multă sănătate și reușite literare!

Tudor Cicu - Scrisori din prisaca de la Negoșina

În acest volum apărut la editura Editgraph, Buzău  2017, îl întâlnim pe Tudor Cicu prisăcarul, apicultorul, în liniștea stupinei, invadat de zumzetul literaturii  a cărei matcă nu roiește când vrea ea, ci prinsă la timp, de experiența autorului, într-un stup cu două coperte și aproape o sută șaptezeci și ceva  de rame... foi! 

În liniștea zonei  de dealuri înalte de la Negoșina, zona Scorțoasa, autorul conexează literaturi diferite, rusă, germană, americană, franceză, română într-o intepretare eseistică accesibilă și captivantă.   

Propriile experiențe se raportează la o galerie impresionantă de eroi și eroine a căror vârstă timpul nu o macină. Autorul își simte rădăcinile trăgând seva din humusul unei bogății spirituale la care consideră că are obligația să-și aducă contribuția. 

Mulțumesc pentru carte Tudor Cicu!
                                                                                          Teo Cabel!

„La mulți ani!” colegelor de redactie, colaboratoarelor, tuturor doamnelor și domnișoarelor!

EVA PERECHEA LUI EV

Cu tine a început timpul,

Prima consoană.

Tânguirea

Nu ținea loc de cărămidă

În zidul nemuririi surpat.

Cerul senin, marea adâncă din orbite;

Verde, de primăvară,

Negru, de perle,

Picături de lumină, același alambic,

Misterul.

Fără tine orele aleargă vărgate ca zebrele,

Ziua, un drum prin mărăcini,

Noaptea, o plapumă de întuneric.

Florile, grădini în piatră.

Un nebun, răcnind pe coclauri, fiorul estetic.

Zâmbetul, un sloi retezat de raza soarelui.

Dragostea?

Cine a auzit de ea?!

Nici durerea nu este adevărată, fără tine.

                                                         Teo Cabel

Concursul Național de Poezie de Dragoste-Leoaică tânără iubirea- ed. XVII-a