CU TATĂL MEU
mă
cert cu Dumnezeu ca să mă-mpac -
ca
Tată fiului – El stâmpără-mi simbrìa:
când
plodul tău se-nhaită cu vreun drac
îi
schimbi – la fund şi la urechi…”chimìa”!
de
câte ori mă rătăcesc în Bine
de
câte ori tot bombănesc spre Tine
îmi
caut Învăţătorul de Albine:
Cuvântu-mi
arde-n mierile senine!
Părinte
– Frate – Scut de Dumnezeu
în
Tine îşi ştirbesc golanii pràştii
atunci
când piatră-azvârl spre pieptul meu
Tu
le schimbi arma-n scăpărări de aştri…
…cu
Tatăl meu veghez – din zori – Grădina
din
aşchii-raze-nchipuiesc Lumina!
***
DISCUŢIE PE
STOMACUL GOL
“-omul acela a
crezut că va trăi – chiar cu o
zi înainte de a
muri!”
“-chiar
aşa? - a crezut că va trăi – chiar cu o
zi înainte de a
muri?”
“-da – să moară
mama – chiar
aşa!”
“-las-o pe
mă-ta! -…şi
zi-mi mie
altceva (…phi! – ce-mi mai
ghiorăie
maţele…bine – nevastă – deci n-ai avut
vreme să-mi faci
aseară
pachet –
hai?...lasă-lasă…ne vedem noi
diseară…): …dar
– cum îţi ziceam -
în dimineaţa
zilei când a murit – ce anume oare a
aflat el – de
şi-a schimbat părerea – pe una de
moarte? – de ce
nu s-a uitat la
cer – să vadă
cât de-nvăpăiat
este – de ce n-a
ascultat păsările din
pomi – care te
asurzesc cu cântecele lor de
bucurie? - de ce n-a privit
liliecii-nfloriţi…că-i
primăvară – bă!
- …de ce l-a apucat – aşa - taman
în dimineaţa
aceea – gândul de
moarte? – de ce?
– eu asta mă-ntreb – şi nu-s
dumirit deloc!”
“-păi…vezi tu… -
…mda…phieu ştiu… - bă…nu mă
pricep nici eu…”
“-…lasă – bă -
că nu te pricepi tu şi la
altele – unde
chiar ar fi trebuit să
te pricepi…(…băi
Firfirică – un' te
duci – de-alergi
aşa ca după
tren - bă? – aaa – la <<Fast Food>> la
Chioru' ? – păi zi-i
aşa…Firfiricus
dragule…păi uite - ia-mi şi mie ceva de
crăpelniţă …
uite
banii - ce să-mi iei?- păi - un hot dog…
…ceva – că
leşin de foame –
zău!) -…unde ajunsesem? – aaa
da…stai aşa
că-mi adusei aminte – nu
mai da din umeri
- ca handicapatul! - …aşa… dar
zi-mi tu mie
una: şi de ce
trebuia el să
moară – tocmai în
ziua următoare
zilei când credea în
viaţă?!”
“-da – poate că
ai – şi tu - ceva
dreptate…nu-mi
dau seama ce-o fi
fost în
capul lui…”
“-…paie! – îţi
spun eu!...paie! - …şi de ce
trebuia –
neapărat – să
moară – în ziua
când a murit? – oamenii
nu trebuie să
moară – ei sunt
zei!”
“-dar de ce numai
omul nu trebuie să
moară?! –
animalele nu sunt – şi ele – creaţii ale
Lui Dumnezeu –
deci
copìi ai Lui
Dumnezeu? – cu ce e mai
copìl al Lui
Dumnezeu – un om – despre care se
ştie – de-acum –
cât de ticălos
este – şi egoist
şi trădător şi mincinos
şi…? - decât un pui de ciută sau
decât un bou din
cireadă – ascultător şi
muncitor pe
brazdă – cât e ziulica de lungă…mai exact – cât
e ziulica oamenilor de la crâşmă – care beau -
chefuiesc şi-o
bat în cap…?!”
“-dar omul este
creaţia zilei a
şasea…nu ca…!”
“-chiar aşa! –
omul este creaţia zilei a şasea – deci
e făcut numai
din resturi şi din
vechituri –
numai bune de-azvârlit la gunoi! – nici nu ştiu
dacă Dumnezeu
prevăzuse – încă de pe atunci - de
la-nceput -
coşul de gunoi…”
“-mda…îţi dai
seama ce măreţ ar fi fost
omul – dacă
Dumnezeu ar fi avut
inspiraţia să-l
facă în
prima zi a
creaţiei sale? (…mersi – băi Firfirică – să ai
parte de
mă-ta…stai –
nu-mi mai da restul…că-s
sătul - până peste cap - de
resturi!)”
“-nu – eu cred
că Dumnezeu ştia foarte
bine ce
catastrofă va
ieşi – oricum –
ori în prima – ori într-a
şasea zi a
creaţiei Sale – şi într-adins a
amânat toată
afacerea…a tot
tras de
timp – până s-a
făcut
de-a şasea…!”
“-de ce – bă -
deşteptule? - ca să nu strice cumva fasonul
creaţiei chiar
din prima
zi – şi să nu-şi
strice cheful…? - …ăăă?”
“-cheful ca
cheful – dar s-ar fi îngreţoşat
El - <<din
prima>> - şi s-ar fi lehămetit – chiar
de la-nceput –
chiar înainte de a se apuca de
făcut – de creat
ceva...”
„-dar – în
definitiv – de ce a ţinut Dumnezeu ăsta – morţiş
să creeze lumea –
să creeze
ceva? – nu putea
face
altceva?”
„-mda – vezi tu –
de aia se zice că omul a fost făcut
după chipul şi
asemănarea Lui Dumnezeu – că
are mişcoriciul
ăsta – de tot trebuie să
facă el ceva –
bun-rău – dar să
facă...”
„-n-are stare –
dom'le...şi pace bună! – de aia uită el de
toate alea
importante – se ia cu
toate fleacurile -
şi
nici nu se gândeşte
– în timp
util – la
moarte (să zicem -
de-un
par examplu - nu?!)
-...da...nu se gândeşte el
la moarte - şi
deodată – hop! – şi
vezi că
nu mai e...”
...şi toată discuţia asta – care a ajuns - după cum
vedeţi şi singuri - la
cel mai înalt nivel
intelectual – se iscase numai pentru
că Dumitru – omul
de serviciu de la
instituţie şi – ca o a doua lui
slujbă (...că nu s-ajungea cu banii şi avea copìi
mulţi!) - Gunoierul Oraşului – da – Dumitru-Gunoierul -
care
avusese cancer în
gleznă (ca Ahille!)
- ultimul
stadiu – tocmai cu trei zile-n urmă
„dăduse
colţul” (şontâc-şontâc...) - murise...sau
mă rog - „se
dusese la
ceruri” (...deh – 'i mai
uşor să zbori prin
leruri...)...care cum vrea să
zică şi scurmă –
că tot aia-i – până la
urmă...
...bă – ştii una bună? - ...cineva tocmai îmi
zice – la celular - că l-ar fi văzut pe Dumitru-Gunoierul
– pe
stradă – acu' o oră – şi mai zice că n-avea cum să-l
confunde – doar ştii că avea obrazul drept
plin de negi cât nucile de
dulceaţă... (...iar pe partea cea
stângă – avea ca o
ceaţă...) - ...auzi dom'le obrăznicie şi
neseriozitate pe el! – ...păi
când zici că faci
ceva – ţine-te-n mă-ta de
vorbă – tâmpitule şi
găinarule! – nu du oamenii cinstiţi cu
preşul... rostogol... - ...da – cică a-nviat – da -
...băi
să fie! - şi
ăsta a luat-o -
mototol - nici una nici două - cu
înviatul – ca
Hristos...de
dimineaţă – pe
stomacul
gol...
***
MISTICA PETALEI
au înflorit iar pomii – dar eu nu i-am văzut
întors fiind din bezna pivniţei de-infern
lumea nu-şi pierde-obişnuinţa Florii din Eden
tenace – iscă focul viu - necunoscut
au înflorit iar pomii – Frumosul e în lume
dar mèritul musteşte în vâlvătăi ascunse:
petale – mistice silabe-s în genune
iar frazele rămân enigme nepătrunse
...de unde vii şi ce-mi mereu şopteşti
petală efemeră – veste de lumină?
de-abia te recunosc – şi te topeşti
'napoi în raiul firii fără vină...
...cât am dorit să fie primăvară
dar alfabetul tot nu-l ştiu pe dinafară...
***
MĂ SIMT ATÂT DE
SINGUR – CU ÎNGERII LA GEAM
mă simt atât de singur – cu îngerii la geam
de-o viaţă-mi este iarnă – ei zic că-i primăvară
din ce-are omul vòii – nimic eu nu mai am
doar nişte voci uscate – strigându-mi de ocară
afară nu există – e-o pierdere de timp
iar înlăuntru
bezna îşi pune-n cap coroană
de undeva mă strigă – încòtrova mă schimb
Hristos se furişează-ntre spinii buni de rană
aş vrea să nu fiu singur – aş vrea opri Golgòta
mi-a putrezit –zadarnic – şi sângele din vine:
pe min' mă răstigneşte – nu curg licori divìne
deci nu e mântuire – din nou am greşit nota...
...degeaba pomii cântă pe strada îmbeznată:
Iuda nici nu primeşte – nici n-are cui da plată...
***
O – DOAMNE – NU
CĂTA URÂT SPRE MINE
o – Doamne – nu căta urât spre mine:
tot ce-am putut – uite – pe masă-i pus
am aşteptat din voci să ţeşi jivine
şi să mă lupt – spre-a respira mai sus
n-ai luat în seamă bătătură – casă – vatră
de parc-aş fi tâlharul stângii Tale-amare
m-ai ocolit – şi-ai luat-o tot pe mare
plutind lumìni – păşind pe nori de piatră...
sunt doar un spârc – dar nu mă blestemà
aşază cuib de barză şi la poarta-mi!
...ai rupt din Carte-Ţi fila cea cu soarta-mi
mototolit-ai straşnic slova vie - grea...
...nu mă iubeşti
- leprosul n-are vad
dar nu-nţeleg: sunt singur – chiar şi-n iad... ?
***
CHIAR NICIUN
ANOTIMP NU M-A CITÌT
chiar niciun anotimp nu m-a citìt
deşi eu scris-am despre toate -
de ce s-umbreşti lumina filei fade
când nu urmează voluptuos foşnìt?
silabe am cât cerul constelàţii
dar astrològii zac – agònic – în pubèle
de-aceea-s scrum sfìntele revelàţii
de-aceea-n loc de prinţi – vin bube rele...
sunt dumnezeul făr' de credincioşi
am catedrale mii – pe post de hale
şi slova se topeşte-n somnul moale
pescarii de adânc sunt iar codòşi...
...o – biata Poezie se târăşte
iar fraza lumii se tot dezlipeşte...
***
CONTRADICŢII
FLAGRANTE
pomii aprind constelaţii de flori
cât bine trimite Hristos printre noi:
nu ştim să fim cer – nu ştim să fim nori
suavul ocean de văpăi trece-n sloi...
uitat-am cu totul că fost-am Grădină:
lumină şi vise căzut-au cenuşă
toţi spânii de suflet cârmesc către tină:
printre petale – degeaba-i o Uşă...
hulubii nasc cer... – ...noi drămuim oxigen...!
lăsaţi-mă înger ori pasăre-n fire
e încă în mine ea -
Sfânta Uimire
dar e şi mânie – otrăvitul polen...
...toţi òrbii – Hristoase – atârnaţi de fiori
nu moară: înţelepţìţi – ardă-n flori!
***
MI-AI DAT VIAŢĂ –
NU MI-AI DAT IUBIRE
mi-ai dat viaţă – dar nu mi-ai dat iubire:
eu ce să fac cu-această jumătate
care nu are faţă şi nici spate?
nici nu mai pot – acum – să-mi ies din fire
primăveri n-au venit – toamna nu vrea să plece
nici măcar nu-mi dai vise – un vers – Poezie...
...sunt din Neamul Polar al lui Zece:
orice-ai scrie – pe stele – de-acum - e prostìe
fluturi de noapte s-aşază pe masă
mi-au luat locul faptei înscrise în gheaţă
până şi noaptea-a-nceput să miroasă
iar mie – de mine – de voi – mi-este greaţă...
...nici càrii – nici luna – nu-mi spulberă mit
nu-i ghinion - nenoroc: altă viaţă-am trăit
***
ÎNTR-UNII CRESC
COPII – ÎN ALŢII – TUMORI
într-unii cresc copìi – în alţii – tumòri
tu nu dărui nimic – te joci c-o poveste...
nimeni nu vrea -
niciodată - corăbii cu sòri:
doar n-audă moartea în sine cum creşte
nu-i linişte -
vlagă - nici cânt pe pământ
suprema confùzie: să vrei a trăì!
refuz să privesc – nu am niciun gând
o dată pe an doar cu El voi grăì...
nu-L slăvesc – nu-L implor – nu mă rog – nu-ngenunchi
din grav Termopile scăpat-am doar eu
numai eu vă pot scrie poveşti de-Inorog
plec - şi vin - şi
iar plec - când am chef: da – sunt zeu...
...sunt erou din Hristos şi vasală mi-e moartea
stau drept – în picioare – sfidând chiar şi soartea...
***
AMARĂ - OARBĂ VIAŢĂ FĂRĂ FELINAR
amară - oarbă
viaţă fără felinar
ciobanul şi-a pierdut şi cremene şi-amnar
doar hoinărim prin munţii fără har
plânsul se-aude rar – şi tot mai rar
de ce trimisu-m-ai aici să fac de strajă?
drept falnică moşie-mi dai pustia:
nici sfânt şi nici
martir nu-s – să-ţi sap via
nimicnicia de nisip m-a prins în mreajă
pereche de-ochelari – dar nu şi ochi
un strai fără de trup – cu gaica ruptă:
îţi sunt în plus
– un dop grotesc de plută
pe apele-adormirii-n dedeochi...
...nici foaie – nici condei n-am să Te scriu
şi mă tot mir: de
ce mă chinui viu?
***
MĂ CAUT
mă caut – mă caut – mă
caut – necăjit că nu mai
exist
pe undeva – e drept – ţepoşi
fumegoşi - se mai înalţă Vulcanii din
duşmănia cea veche a
Văii – pe altundeva trăsnesc
Valuri de-Ocean – zilnic repetând Stâncilor toată
pedagogia Furtunii – şi – cam peste tot – răsar
cosmic furnicând epiderma solară - Stele – şi
Flori – ba chiar snopuri de
Stihuri şi
Stuhuri
dar – chiar aşa – să-mi pierd orice speranţă de
viaţă – tot adunându-mă – migălos – cu
făraşul – din toate aceste
strălucite petice – împrăştiate
pretutindeni (...sau
altele - pitite – răutăcios - pe unde nici
nu ţi-e gândul...)?
...şi la urmă – după toată ne-sfinţita mea
trudă - iar să
scap făraşul din mână – auzind
strigătul bubuitor - de Miner Puşcător (Cerescul
Miner!): „Fereà! – curând – prăbuşim
totul – iar
aici - NOUA lume!”...?!
...nu – mersi – de-acum am ajuns o
fantomă prea
făţiş-scârţâiş reumatică - şi
exasperant de bătrână...!
deci – incognito (cum numai
strigòii ştiu să se
picteze-n vermìnă!) - curând voi pleca spre-o
de mult pensionată
Stea-Balerìnă – cu Alzheimer
la splină - cu vechi vìcii şi imemorială - turìstică
vină
***
Adrian Botez
