La mulți ani, Liviu Ofileanu!

cutia-de-chibrituri

mai cumpăr cutii-de-chibrituri.

am în vitrina cu obiecte primite cadou

o pipă din lemn de trandafir.

mă-ntorc în timp la intervale bine alese,

îndeosebi când mă satur de omul recent.

va veni o vreme foarte ciudată, îmi zic,

îți vei aminti doar momente nostalgice,

anume de clipele-n care-ți aminteai ceva.

iar a-ți aminti că odată ți-aminteai o amintire

e un grăunte de eternitate, puțin, e-adevărat,

însă gândește-te numai ce ar însemna să nu mori.

deschid cutia și scot un băț.

nu mă grăbesc să-l aprind, îl învârt de parcă-i un șurub,

treaba asta durează câteva secunde bune,

cam cât scoate usain bolt pe suta de metri.

nu mă grăbesc să-l aprind,

mereu mi-a plăcut să studiez instrucțiunile,

doar să le cunosc și nu să le dau curs.

țin cutia între degetele mâinii stângi

și pregătesc chibritul între degetele mâinii drepte.

îmi imaginez cum voi produce mișcarea:

gămălia de fosfor trebuie să șteargă marginea cutiei,

să zgârie negrul ei aspru ca o palmă tăbăcită de sapă.

e nevoie de precizia unui chirurg pentru a nu rata,

pentru a scăpăra luminița între degete.

nu mă grăbesc – fixez bine cu ochii bățul de chibrit.

țin mâinile căuș ca să apăr flăcăruia de propria-mi răsuflare

și rămân așa, nemișcat, uitând de mine.

țin cu grijă pipa de parcă am furat focul.

                                                                     Liviu Ofileanu

„VASILE VOICULESCU – ARC DE SUFLET PESTE TIMP” - Regulament - Concurs de creație pentru elevi și studenți

Fundaţia Academica „V. Voiculescu”, în colaborare cu Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău și Asociaţia Culturală „Renaşterea Buzoiană” organizează, în ziua de 22 noiembrie 2017, cea de-a XVIII-a ediţie a Concursului Naţional de Creaţie Literară pentru Elevi şi Studenţi „V. Voiculescu – Arc de suflet peste timp”. Concursul este organizat în memoria fondatorului acestuia, prof. dr. Valeriu Bistriceanu. Se va acorda un singur premiu în bani, în valoare de 500 de lei.  Celelalte premii, constând în diplome cărți și publicarea creațiilor, vor fi oferite de revistele ”Cartelul metaforelor”, ”Caietele de la Țintești”, ”Uscând o lacrimă” și ”Literadura”. Un premiu special, va fi acordat de scriitorul și regizorul de origine buzoiană Nicolae Cabel.

         Lucrările pentru concurs, constând în poezie, proză, eseu, maximum 3 pagini,  vor fi trimise în formă exclusiv electronică, până la data de 20 octombrie 2017, pe adresa: marinifrim@gmail.com cu menţiunea „Pentru Concursul <V. Voiculescu>”. Textele vor fi însoțite de un scurt CV. și datele de identificare ale concurentului. Participă numai elevi şi studenţi care nu au debutat în volum individual. Juriul va fi alcătuit din membri ai Uniunii Scriitorilor din România, numele acestora fiind prezentate după deliberare. Festivitatea de premiere va avea loc sâmbătă, 22 noiembrie 2017, ora 10.00 la Sala cenaclurilor a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău.  Câștigătorii vor fi anunțați în timp util.

                            Preşedinte,                                      Secretar,                                                                                                                      

                            Roxelana Radu                              Marin Ifrim

Alexie Mateevici - „Un vis dorit”- Medalion aniversar

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.

Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Manuela Camelia Sava- Povestea ta - poezie

Instantaneele dimineții caută drumul spre tine 

Prin lanul aprins de gânduri pădurea se înclină când treci sunând din cornul dorințelor floarea soarelui este mireasă – toți îi sărută tălpile târziu găsești în secundarul orologiului vălul ridicat de mesenii avizi tăcerea e fecundată de ospățul anilor hulpavi tu ești mirele dansezi tăcerea se lipește de trupul tău oricât încerc să mă ascund la nunta aceasta știu că brațele tale flămânde mă vor găsi numărând câteva secole

Literadura nr.5 - La mulți ani!

Teo Cabel-Poezii publicate în New York Magazin

Desculț

Cu picioarele goale prin ciorchinii de rouă

Am tescuit dimineața din curte

Călcâiul înfrigurat

S-a topit în aburul ceștii

Strepezite la gură de felia de lămâie

Încă nu am învățat nici la kilometrul 50

Ce-mi spune pasărea de pe ram

Dar sunetul pică undeva ca într-o pușculiță

Mă îmbrac și ies cu dimineața mea în stradă

Fiecare cu petecul lui de dimineață

Într-o lume pestriță.

Drăgaica I

Toată lumea aștepta Drăgaica

Un punct cardinal

Alaturi de Paște Crăciun și Sfântă Marie

Dacă nu îți luai teniși chinezești, tricouri, blugi

Degeaba căscai gura la femeile care defilau zâmbind pe scena circului

În chiloți și sutien cu sclipici

Nu aveai nici o valoare

Mustăcioșii bruneți

Purtând pălării cu boruri  mari

În cămăși  vișinii

Și pantofi cu cioc

Se holbau în transă

Pupilele se învârteau ca zarurile

La microfon  un pitic făcea invitații speciale

Doar pentru anumite persoane: Doamnelooor și domniiilor

Dar intra oricine plătea

Dacă îți luai teniși chinezești și blugi

Se uitau fetele altfel

Drăgaica II

Zilele acelea flutură

În bătaia timpului perdea 

Ieșită  pe fereastra prezentului

Pașii care  mă duc de fapt se întorc

Pe podul Drăgăicii

De unde se vedeau lanțurile mari

Podul pe care venea mulțime  de oameni

Vorbind tare în veritasul bucuriei

Ținând de mâna copii ce sunau în trompetele mici

Roșii, albastre,

Bătând  de podul palmei mingi învelite

În hârtie creponată  umplute cu rumeguș

Atârnate de un elastic

Venea așa din senin un nor

Descărca cisterne de apă

Curcubeul curgea  mereu ultimul

Și oamenii râdeau uzi leoarcă

Se uscau hainele pe ei

De bucurie, de tinerețe,  de bătrânețe.

Fumul de atunci era înecăcios

Fumul de  azi amar

Maturitatea  apăsătoare  zgomot de sticle sparte 

Și mingea plină de rumeguș se spărgea cand se tocea hârtia

Bunica le mătura de prin casă și din curte.

Pașii mei de atunci 

Hotar al nerătăcirii

Când te duci la Drăgaică neapărat

Să mănânci o gogoașă.

În fața ecranului

scaperi chibritul pe tâmpla tăcerii,

orașul îngheață  stâncă în noapte

noaptea băltește de haos de teamă

buzele vinete, de cuvinte sfărâmate în dinți,

dinții de făină se fac strivind cuvintele.

scaperi chibritul pe tâmpla tăcerii

se așteaptă lumina privirii

înainte de a dezlega dulăii prigoanei.

nicio lumină doar un licăr sardonic

apoi gura celui din umbră

varsă o diaree  în cuvinte frumos ambalate

în caz că

se prinde cineva

să arate că ambalajul este standard

s-au învinețit buzele de cuvinte sfărâmate în dinți

din făina dinților nu crește nicio pâine

Nicolai Tăicuțu -„și cum vă spuneam”-Editgraph 2017

„și cum vă spuneam” - o poveste frumoasă într-un volum de poezie. Schițele unui poet, despre lume, în arhitectura sa lirică.
Reluate din alte unghiuri, din alte anotimpuri, căutând acel ceva din denedescoperitul  lumii, din bucuria de a te reîntoarce la bucurie
de a medita la un flux de imagini și impresii, care odată trecute prin retină se perindă, în background, semințe semănate de vreme, udate de viață, încolțite inedit în momente surprinzătoare.

                                                                                  Teo Cabel











din volum:

Uneori

(fragment de baladă)

din arborele pititc

a zburat o pasăre

un fâlfâit  s-a auzit-

dar nu s-a văzut cum

din arborele pitic

a zburat o pasăre mică

cântec

din ochiul meu se desprinde

camera într-un dans în care

se aude doar foșnetul pașilor tăi

pe podeaua ceruită

pașii tăi în dansul privirilor mele

pe podeaua afundată

în pământul reavăn și rece

al câmpiei în desprimăvărare

degetele tale pe umerii mei

sânge în trestie cântătoare

umerii mei sub degetele tale

pajiștea unde mieii știu bine

că e timp de înțărcare

legănat de cumpăna fântânii

mi-am rezervat o insulă solitară

în câmpie/ și nu oriunde

ci în câmpia română

e o insulă mică

ce se arată doar

printr-o fântână cu cumpănă

și un salcâm

de fapt salcâmul

e cumpăna fântânii

iar fântâna e

rădăcina salcâmului-

se susțin reciproc

de ani buni, dar

numai simțindu-mi prezența

iar eu, din respect

în fiecare zi

trec cu gândul pe acolo

și mai scot o găleată de apă

pentru păsările cerului