poetul Marin Moscu și-a lansat cea de-a 17-a carte, Galaxia lebedelor negre, editura Art Creativ, București 2017.
Au vorbit despre carte scriitorii: Marin Ifrim, Stan Brebenel, Violeta Mihăieș (Vrancea), Marcel Isbășoiu, Valentin Cojocaru, Nicolai Tăicuțu.
De semnalat prezenta lui: Sorin Burlacu, Dana Bițeanu, Gina Zaharia, Dumitru Negoiță, Ion Gătej, Nicolae Pogonaru, Oana Paraipan...
Mulțumiri doamnei Elena Isbășoiu pentru găzduire!
Deși i s-a recomandat de vorbitori să abordeze mai substanțial versul alb, am ales două poezii cu nuanțe de romanță, care-l definesc pe Marin Moscu în viața sa de locuitor al satului unde veșnicia are multe semințe neîncolțite.
Ceasul ticăie albind
În căsuța-mbătrânită
Ceasul este obosit
Ticăie din oră în oră
Cu glas moale, răgușit.
La fereastră umblă umbra
Unei stafii de cucută,
Are pașii de argilă
Cucuveau este mută.
Ochii tulburi privesc hăul,
În dureri încep să tune,
Lumânarea e aprinsă,
Flacăra-i se descompune.
Ritmul vieții ține calea
Cu-nțelesul ei pe loc,
De sub cruce sare tata
Să mă prindă de mijloc.
Mama îi întinde mâna
Să o ducă lângă el,
Dragostea lor se măsoară
Cu ispita, în alt fel.
Îmi adun pumnii în barbă
Lacrimile mă cuprind,
În căsuța-mbătrânită
Ceasul ticăie albind!
În crucifixul porții!
Mă dor încheieturile timpului
Scârțâie în sânge vechi nisipul,
Sufletul devine sticlă transparentă
Dezgolindu-mi inima și chipul.
Fluturi stau pe limba azurie,
Silabele se-ntrec în rugăciuni,
Femeile sunt îngeri fără aripi,
Sculptează-n nemurire noi minuni.
Mă dor încheieturile timpului,
Iubirea ta cu inima cuprind,
De-aceea-n crucifixul poeziei
Așez clepsidra, flacăra-i aprind!
