Teatrul zilelor noastre

Haz de necaz

  La Veber, prostia porni comedia. Folosind ca pretext un dineu. Pentr-un „tăntălău”. Adăugând și-o criză lombară. Ca să strice treaba. Și piesa să iasă ca pe la Paris. Intriga-i ok. Croită cu tâlc, gradată isteț. Cu lipici la lume. Și renume, cert. Astfel ajungând s-o vedem și noi. Să râdem în hohot de eroii ei. De încurcături în care se vâră. Haioase fățiș, hazoase bogat. Larg deconectante, viu aplaudate...

  Francis scrise textul. Alții punându-l în scenă apoi. Pe plai românesc, acum, Caramitru. Nu numai ca regizor, ci și ca actor în rol principal. Cu Mălăele-n tandem, nimerit. Strașnici amândoi, intens agreați. Companioni în joc, potriviți, fiindu-le Bindea, Andone, Cheyrouze, Marinescu, Georgescu. Cu toții echipă formând izbutit. Că-s artiști specialiști, cu șarm și entuziasm. Comicului dând exact ce-i nevoie. Spontaneitate, savoare, impact. ”Dineul cu proști” în cazu` de față, mărturie stând elocvent, vesel, permanent...

                                                                                                    Adrian SIMEANU   

Muzica zilelor noastre

„Concertino”, pe la Dolj...

 Filarmonica „Oltenia” inspirat invitându-i să cânte, mai an, pe băieții de peste Prut. Acordeoniști, vreo cinci. Un baterist flautist. Lângă ei, un pianist, apoi un violonist. Sigur, un contrabasist. Cu toți, o trupă spectaculoasă. Sudată, rodată, onorată cu aplauze pe măsură. Negruță și-ai lui evoluând excelent. Pregnant, impresionant. Incandescent, eficient. Peste așteptări...

 Sunt muzicieni de clasă cert. Virtuozi, vădit. Programu` lor, unu` divers. Și deloc facil. De la clasic, la etno jazz. Cu știme de Vivaldi, Rota, Bizet, Haciaturian, Piazzolla, Galliano. Plus ceva folclor prelucrat minunat. Ce ne-a săltat în picioare imediat. Ingeniozitate, virtuozitate, eleganță interpretativă bogat etalând. Știința notelor întrutotu`, dorință de-a cânta clocotitoare. Improvizații chibzuite, potrivite, iscusite. Energie nestăvilită, vibrație necontenită. Fluență, acurateță, precizie. Alegere a partiturilor nici că se poate mai nimerită. Redare-a lor nici că se poate mai izbutită, în asemenea formulă...

 Cu Sandu Iosub alături, dirijorul amic avizat, am ascultat nemișcat, captivat, entuziasmat ce-au dat din ei moldovenii. Apoi, firesc, am comentat. Mulțumindu-i meritat că util a insistat să vin în Bănie, la o așa muzichie. Nereligioasă, aleasă, frumoasă. Cuceritoare nespus, cel puțin la noi. Fraților, dotaților, de la Chișinău, luați filarmonicile române la rând! Că sigur le onorați de vă prezentați pe scenă ca să concertați. Publicul o să-l captați nu doar la Craiova deplin. Nu mă îndoiesc, defel nu glumesc și-o să vă găsesc dac-o fi și-o fi iară de-ți veni. Că pohtesc la voi din plin și nu mă rețin s-o mărturisesc...

                                                                                                      Adrian SIMEANU

foto: trupa „Concertino”din Chișinău.

         sursa internet

Bucuria lecturii la o cafea

Florin Rotaru

URMA scapă TURMA - epigrame 

Încă un volum  de umor  publicat de Florin Rotaru la editura Editgraph, 2020.

Prefața volumului este semnată de Cornel Udrea.

Caricaturile sunt semnate de  C. Pătrășcanu

Mulțumesc, pentru volum!

Mai așteptăm vitamina C pentru suflet.

Teo Cabel

Cartea zilelor noastre

Cotidiene italiene

  Corupție. Crimă organizată. Mafioți. Interlopi. Spargeri de bănci. Răpiri. Șantaj. Cruzime. Asasinate. Polițiști. Detectivi. Procurori. Mani pulite. Anchete. Proceduri.  Violență. Suferință. Moarte. Lux. Sărăcie. Mizerie. Ticăloșie. Promiscuitate. Parvenitism. Curvie. Femei. Mașini. Localuri. Băutură. Droguri. Stres. Viermuială. Alienare. Deznădejde. Tristețe. Dar și frumusețea locurilor. A mării și-a pământului. Neînvinsă-n tot de urâtu` din om. Oricât ar fi acela de crud...

  Altfel spus, pe scurt, aspecte din Cizmă. De zi sau de noapte. Actualitate și realitate. Într-o carte dură. De literatură și de aventură. Cu greutate și densitate. Picturalitate, specificitate. Lejeritate, nicicum. Personaje adecvate, veridic înfățișate. Iscusit portretizate, deștept relaționate. Combinații de situații și implicații. Subtilități, modalități, abilități de condei. Transpuse rodnic în idei. Totul alcătuind un roman* modern, viu și dolofan. Făcut de-un italian în veacul acest`. Care scrie despre-ai lui fără teamă și onest. Ca o mărturie pentru veșnicie. Piero Colaprico se numește el și nu e învățăcel în știința asta. Se vede că-i jurnalist cu bagaju` de jurist. Se arată cumpănit, povestește chibzuit. Mixează echilibrat și narează inspirat. Atrage imediat și îți dă de reflectat. Firesc și îmbelșugat. Meritu` lui, garantat, textu` meu, chiar datorat. Cu plăcere și-altădat`!

                                                                                                   Adrian SIMEANU

  *Piero Colaprico, Soția campionului, Ed. RAO, 2010

Muzica zilelor noastre

Zan, cu trio și big band

 Adică Luiza, de la Sfântu Gheorghe. În studioul de concerte al Radiodifuziunii. Cu jazz din veacu` trecut. De la interbelic până spre final. Delectându-ne inspirat, adecvat cu ritmuri și sonorități care mai de care mai atrăgătoare. Că-i o vocalistă de vârf în momentu` de față, pe plai românesc. O veritabilă divă a genului ăsta scânteietor. Pendulând între Aura și Anca convingător, măgulitor. La patru decenii de viață, este un muzician format, experimentat în domeniu. Remarcat-am satisfăcut improvizațiile vocale-ndrăznețe, nimerite, izbutite. Vădind aplecare și iscusință la scat. Poate stimulată și de instrumentiștii maghiari însoțitori. Vitalyos Lehel, Gaspar Csaba, Gaspar Almos. Altfel spus, Jazzpar Trio. Mânuitori de contrabas, chitară, vioară (transformată și-n banjo, util). Csaba, și vocalist câteodată, în duet cu Luiza, pentru coloratură binevenită...

 Numai că nu fură singuri pe scenă tot timpuʼ. Big band-ul instituției de pe Berthelot acompaniindu-i meticulos, fructuos la unele piese. Ca de obicei, Ionel Tudor la pult. Garanție că totul iese la fix. Și aplauzele-s pe drept cuvânt meritate. Pentru trupa asta monolit iscusit. Da` și pentru invitați. Cărora le ține isonu` mereu cu folos. În așa măsură încât plecăm acas` nemulțumiți că muzica ia sfârșit prea repede parcă. Făcând planuri pe drum să ne reîntoarcem în sală și cu alt prilej, câștigul artistic fiindu-ne cert și bogat...

 M-am bucurat de asemeni că după am discutat iară cu Tegu, Natsis, Tudor, Lungu, deja cunoscuți de atâția ani. Ultimu`, deschizându-mi, în tinerețe, urechile larg către muzica asta nepieritoare. De la cei de culoare pornită ferice în lume. Ca azi s-o promovez și eu apăsat, pentru suflu-i peren, minunat...

                                                                                                  Adrian SIMEANU

sursa foto: internet

Apariții editoriale

Vlad MUȘAT

Este născut la 29 septembrie 1988, în Băicoi, Prahova.

A publicat poezie în revistele Familia, Meridianul Cultural Românesc, Sintagme Literare, Literadura, Qpoem, Discobolul, O mie de semne.

Este câștigător al Festivalului Național de Poezie „Costache Conachi“, 2019.

Volumul său de debut „La inaugurarea cimitirului de elefanți“ a apărut în 2020 la editura Junimea, în colecția „Numele Poetului“. 

Pe coperta a patra, cartea este susținută de un text de prezentare scris de poetul Mihók Tamás.

Apariții editoriale

Dorina STOICA

„Oamenii vin pe pământ și pleacă.

În urma lor rămân o mulțime de haine atârnate în cuiere

și o mulțime de cuvinte”

„Zbor cu aripi de lut”- volum de proză, Dorina Stoica, editura Ro. carte, București 2020