joi, 25 februarie 2021

Premiile revistei Literadura 2021

 


Ediția a II-a 2021

 

1. Premiul „Marin Ifrim” pentru volum publicat* de debut, în valoare de 500 de lei.
Vârsta de participare: 16-30 de ani.


2. Premiul „Ion Caraion” pentru volum publicat, în valoare de 500 de lei.

Vârsta de participare: scriitori peste
31 de ani, cu volume publicate.

 

Precizări:

ü Volumele se vor trimite pe adresa
revistaliteradura@gmail.com până la data de 30 septembrie 2021 și vor fi decernate la 1 decembrie 2021.

ü Volumele se trimit în format .pdf.
Se vor trimite doar volume de poezie.

ü Nu este un concurs de manuscrise.

ü Vor intra în concurs doar volume
publicate începând cu 1 ianuarie 2021
.

ü * Publicat înseamnă: ISBN și numele
editurii.

 

Vă așteptăm!

Colectivul de redacție al revistei
Literadura

 

 

miercuri, 24 februarie 2021

Muzica zilelor noastre


 


 

Mondial, iubit și azi!

 

 O trupă autohtonă dragă românilor mult. La drum pornită ferice acucinci decenii juma`, în București. La 303, club politehnist binecunoscut. Membri de-nceput, Filip Merca, la bas (vivace, dibace, pregnant), Gabriel Drăgan, minunată voce, Florin Dumitru, tobar, Dragoș Vasiliu, Dan Panaitescu, chitariști, Mihai Constantinescu, și el vocalist. Inevitabil, in timp, componența se schimbă.

Pleacă unii, vin alții. Apărând, de exemplu, Romeo Vanica, pianist componist, Gabi Litvin, tot la chitară și Radu Stoica, de asemeni gurist. Mircea Drăgan, organist componist. Mișu Cernea, toboșar. Sau Vlad Gabrielescu, Iuliu Merca ori Doru Tufiș, ghitariști și dânșii. Inevitabil, hiturile vin unu` dup-altu`, rapid. Concertele se-adună benefic, succesu` le stă alături îndreptățit. Iar noi, ăia cu rock & roll înfrățiți pânla ultima picătură de sânge, aproape de muzica lor fără șovăire. Mondialul împletind inspirat, pe plai mioritic, beatul, bluesul, popul și hard-rockul în piese cantabile întotdeauna. Melodioase, armonioase nespus. Pe versuri celebre din poezia noastră de altădat`. La suflet, majorității, mergând apăsat... 

 Eram adolescent când auzit-am la radio alor cântece de neuitat nici în ziua de azi. Sau când, împreună cu mama, susținătoare de-același nivel, îi văzui, ascultai pe viu la grădina de vară din urbea natală. Urmându-i dup-aia, pe cât fu posibil cu gânduși sufletu`, deplin meritat. Căci ne-au făcut să vibrăm, să visăși să ne-ntărim în ideea de libertate. Ca și alții, în epocă. Una reticentă-ndestul, ideologic vorbind. Ca să nu zic ostilă de-a dreptu`. Ce nu voia decât slavă și osanale pentru cârmaci. Rocku`falnic și planetar răspândit, fiind socotit de inculții tovarăși ceva decadent și primejdios pentru societatea socialistă multilateral dezvoltată. Ce s-a dus, pân` la urmă, la coșMondialul însă rămânând, pe disc, precum se cuvine. Proaspășîmbietor, cald, original și cuceritor...

                                                                                                                                    Adrian Simeanu