Visul frumos al paraşutiştilor militari români a ajuns
la opt decenii de istorie şi poveste
scrise cu speranţă, cu dorinţă de zbor şi libertate, de desprindere din
chingile gravitaţiei, de purificare în purgatoriul uşii sau trapei avionului –
pasărea de metal care îi ridică în infinitul albastru şi îi agaţă de pânza
cerului – de eliberare de realul punct de sprijin al păsării de metal şi
trecerea prin cele câteva sau mai multe zeci de secunde spre o nouă viaţă,
câştigată cu fiecare explozie a voalurii pe cer.
Optzeci
de ani de paraşutism militar românesc – cam tot cât au şi ceilalţi camarazi din
trupele aeropurate ale lumii – nu înseamnă o cifră colosală, dar, cu siguranţă,
au o încărcătură uriaşă în fapte şi împliniri pentru o armă născută firav la
începutul celui de-al Doilea Război Mondial, când toate armatele moderne îşi
căutau noi definiţii în cele trei dimensiuni acţionale – pământ, apă şi aer –
şi impusă repede ca una dintre cele mai noi şi mai grozave arme, cum o definea
pe atunci un inspirat și priceput condeier militar.
Prinsă
în panoplia armatei române la 10 iunie 1941, din ordin al unui general vizionar
şi pragmatic, ulterior condamnat și executat pentru încercarea de a salva şi
reîntregi trupul ciuntit al țării, Compania-şcoală de Paraşutişti de lângă
Bucureşti avea să devină batalion în anul următor şi i se întrezărea o creştere pe măsura
încrederii în potenţialul său. Ruleta istoriei însă a vrut să fie altfel şi
după ce paraşutiştii români au salvat Bucureştiul ameninţat de o mare
represiune în urma schimbării de macaz de la 23 august 1944, s-au văzut
răsplătiţi cu o binemeritată ...desfiinţare în 1945. La vremuri noi..
Reînfiinţat
în 1950, din considerente dictate de o nouă aşezare a forţelor militare pe plan
mondial şi de începutul unui încrâncenat zăngănit de baionete şi cartușe şi, nu
de puţine ori, de somaţii şi salve trase ameninţător în aer de către foştii
aliaţi din timpul ultimului război, Batalionul român de paraşutişti şi-a găsit
garnizoană la Buzău şi vreme de peste 70 de ani a dat o nouă dimensiune şi
identitate acestui oraş-târg de la
Curbura Carpaţilor, unic prin însăşi devenirea sa istorică, dar capabil să-şi
asume și această nouă povară, de oraş al zburătorilor români. Şi dacă deja
acceptase să găzduiască, după Primul Război Mondial, mai multe şcoli ale
aviaţiei militare române, iată că în 1951 şi-a adăugat coroanei încă un
diamant, acela al paraşutiştilor militari. Care s-a şlefuit şi a strălucit aici
şi continuă să sclipească încă, deşi nu de puţine ori, în ultima vreme, se
încearcă a fi estompat, din raţiuni pe care nu le putem deocamdată pătrunde.
Dar asta-i o altă poveste, şi vrem să credem că nu poate avea vreodată un final
trist, pentru că istoria ne obligă și nu trebuie să-i dăm pricină să ne
condamne.
Şcoala
paraşutiştilor din Crângul Buzăului este o realitate, o certitudine, este o
filă din paşaportul cu care acest oraş a ieşit în lume şi merge mai departe
mândru spre viitor. Împlinirile, isprăvile şi poveştile paraşutiştilor de la
Buzău au intrat de mult în tezaurul armatei române, dar şi în cotidianul
colectiv al unei urbe care s-a făcut cunoscută în ţară şi în lume cu etichete
nefalsificate, printre care Albastrul de Buzău al aviatorilor şi paraşutiştilor
este strict autentic și de necontestat.
Actualmente,
Buzăul este a doua mare garnizoană a ţării şi uniforma militară, deşi mai puţin
vizibilă în spaţiul public în ultima vreme – şi nu ştim dacă aşa este bine –
este o prezenţă de netăgăduit pe blazonul
urbei, iar cea paraşutiştilor –
bereta albastră sau bordo şi cizmele de iuft – este purtată cu mândrie în
suflet de către cei care au îndrăznit să guste din sublimul saltului cu
paraşuta – pe aerodromul de lângă Drăgaica Buzăului, la Bobocu, la Măteşti, la
Smeeni şi nu numai – şi au servit ţara sub drapelul de luptă al paraşutiştilor
şi cercetaşilor militari.
La
ceas de mare sărbătoare, să le dorim tuturor acestor frumoşi nebuni ai cerului
albastru, care şi-au împletit viaţa cu suspantele puternice ale paraşutei și au
visat sub voalura sa de mătase, un călduros
La mulţi ani şi Cer
senin spre viitor!
