vineri, 7 aprilie 2017
joi, 6 aprilie 2017
miercuri, 5 aprilie 2017
„Cînd unde dai, acolo crapă!”- Costel Suditu - fabulă
Ambiţia,
Puterea, Inteligenţa, Traiul,
Înţelepciunea,
Sîrgul şi altele în aulă
Şi-au
dat o întîlnire, cum se întâmplă-n fabulă,
Să
limpezească apa în care zace plaiul.
S-a
ridicat Nivelul de trai și a grăit:
- Pe
mine, să nu mă mai terfeliţi,
Eu n-am
venit aicea într-o doară,
Ci să
v-arăt – şi nu îmi mulţumiţi,
Cum
viaţa mai senină să vă pară.
Anume,
ţie, dîndu-ţi pîrgul simplu
Ai
preferat alăturea nimicul,
Iar tu,
cînd oferitu-ţi-am ieşirea
Mai demn
decît visînd, alegi prostirea.
Mă-ntreb,
de nu cumva jenez:
Ce rost
mai are să pansez?
Căci
fi-ve-ţi poate mai presus ca mine.
Mi-e
jenă, deci vă las cu zile.
- Să nu
dra-ma-ti-zăm! - ia vorba în cadenţă
Matura
şi frumoasa de Inteligenţă:
-
Înclin de-acord să fiu, dar cu amendamente
Explicatoare,
Trai, la strîmbe și la drepte.
Deci,
bunăoară, zici, că nu ţi-e dat obolul
La toate
cîte faci să linişteşti poporul;
Bun! Ai
dreptate, n-am ce să mai spun, chiar nu!
Pămîntul
se învîrte, cu el o faci şi tu...
Dar
totuşi! Ce dreptate puteai avea, şi rost,
Dacă-nvîrtitul
ăsta n-avea un dublu cost.
Cît bine,
Trai, amice, ocazia să faci
Aveai de
învîrtitul lungeai din cîţiva paşi!
Să fi
ajuns pe rînd, gătit, la fiecare,
Să le fi
şi zîmbit sub steaua căzătoare,
Să fi
gustat şi Gheorghe din ăla ce-i avut
O clipă
doar, cît omul să te fi priceput,
Să vadă
ce înseamnă să-ţi fure Traiul viaţa:
Pe cînd
faci bine tu, el să-ţi întoarcă faţa.
Oricărui
om în minte i-ar încolţi un gînd,
Orice
i-ai da – nu aia, sătul va fi flămînd;
Nu
va-nceta secunda să o măsoare-n ore,
Iar cu
osînza nopţii să ungă roata morii;
Dar tu
mijeşti la soare doar pentru unii, zic,
Celor ce
te aşteaptă, nu le oferi nimic.
- Dar vă
rog, vă rog!... se aude-n spate mai în dreapta
Mieroasă,
cu langoare, Personalitatea:
- Nu-i
bună cearta! Să aflăm soluţii,
Să dăm
tonul cuvenit acestei discuţii...
- Da!
Chiar aşa! Da! Da! Aşa! În cor
Se aud
mesenii, cum c-ar fi ce vor.
Sare de
pe scaun parcă-ar şti soluţia
Tînăra băbuță
veşnică, ambiţia:
- Nu-i
corect! Nedemn, eu însumi socotesc,
Acest
coleg să fie tratat aşa grotesc!...
Nu-i un
motiv de rîs că se mai trîndăveşte,
Iar că
în traistă n-are acela de munceşte!...
Este
greşit să credeţi că el e vinovatul
Cînd
nimeni nu mai ştie de mine... Deci e altul.
Simţindu-şi
atacat de lngă scaun, burgul,
Se
ridică molatec şi hîtru zise, Sîrgul:
- Nu
ştiu ce vreţi... nu înţeleg nimic
Şi lîngă
mine, parcă, s-a spart un ou clocit.
Îmi vine
să... îmi vine să-i torn vinul
Pe
cap!... în sîn!... să-i otrăvesc veninul;
Dar hai
să zic – deşi subiectivă
A-ţi
crede că-am părerea: - această recidivă
Nu e
decît o lene de care v-aţi umplut
A nu
ştiu cîta oară ...şi tot a încăput!
Sedentarismul,
dragă, din creierul de cult:
Săltaţi
de pe scaune selectele dosuri,
Le duceţi
pe-acolo pe unde au rosturi.
Nu
vedeţi că Plaiul, pe cînd aşteaptă, voi
Aţi fi
aceiaşi – Doamne – şi vechi şi noi ciocoi?!
-
Pasări!... Un teatru ieftin cu cei mai buni actori.
Mi-e
silă... Am ruşine de-ai piesei autori.
Mi-e
jenă... Conjunctura jigneşte crunt genunea!
Se-aude
sfidătoare, din umbră-nţelepciunea.
Tăcere.
Pe la deşte rodea de-acuma, Traiul,
Inteligenţa-n
tremur parcă cernea mălaiul,
Ambiţia,
în palme ziceai că-a prins un peşte...
Încet,
simţeau cu toţii că li se pregăteşte
Un alt
fel de festin, un viitor de fost
Mai
subţirel de-osînză, ca burţile în post.
- Ce
mai, domnilor şi doamnelor,
Să dăm
de sete poamelor,
Să nu ne
mai învîrtă cotoroanţa.
Fluturînd
o buclă sare Eleganţa
Şi
poate-ar fi trecut neobservată
Cumătra,
de-ar fi fost mai elegantă.
Un fel
de mîrîit, foşneală, o cădere...
Sări din
scaun molcoma Durere:
-
Stimată, poate, cine ştie, încă,
Frumoasa
mea colegă întru muncă,
Au, nu
ştii tu că marea zbenguială
Ia din
Durere cheful de prosteală?
O!... Da
de unde o pupăză stilată
Să fie
şi isteaţă şi împopoţonată?!
Aţi
crede voi, din mine, la cum se vaită plaiul,
Că vreo
bucată, bob, fărîmă, cît e paiul
Rămas
după cosire s-ar bucura pe-ascuns,
Că
toată-ndurerarea din mine s-ar fi scurs?
Greşiţi
elementar... colega noastră zice
Şi
dintre voi niciunul nu dă să se ridice.
Mă doare
şi pe mine, Durerea, da! ...mă doare,
Că s-a
întors cu totul puterea creatoare
Şi nu mă
dă ca plată şi nu mă lasă-n voie
Celor
care sfidează şi arca şi pe Noe.
De n-am
fi fost colegi, ce v-aş fi dat eu vouă!...
Să vă
simţiţi cămaşa peste cea piele nouă!
Şi iar
la masa noastră se aşternu tăcerea
Ca un
pufos linţoliu şi dulce cum e fierea;
Nu ar fi
fost greşit să crezi domoală treaba,
Că-aceste
personagii s-au întîlnit degeaba.
Dar să
te contrazică, greţoasă cum e mierea,
Luă
vorba în picioare chiar ea, însăşi Tăcerea:
- Să
credeţi voi că puneţi în cîrca mea samarul,
Că
dintre voi se-alege, întru cuvînt, samsarul!
A nu
ştiu cîta oară m-aţi invocat aici
Ştiind,
oho, prea bine, că port numai opinci;
Hai, hai, luaţi-mi cuvîntul ce
încă nu s-a spus
Şi faceţi ca de faţă să nu mă simt
intrus.
Se aşeză
Tăcerea, lipindu-şi strîns aripa
În timp
ce o rumoare îmbogăţise clipa.
Au dat
să ia cuvîntul mai mulţi şi deodată
De-ai fi
crezut că-n sală a năvălit o apă,
Dar cît
îi ia secundei să-mpingă legiunea
Tăcură
toţi, cînd iar, vorbi Înţelepciunea:
- Deci,
Trai, şi Traiul tresări,
Îţi mai
susţii părerea că noi te-am terfeli?
- Eu...
nu... să vezi... n-am vrut...
M-aţi
înţeles greşit. Se aşeză tăcut.
- De
Trai, Inteligenţă, că e, zici tu, corupt...
- Păi
nu... să vezi... am vrut să spun
Că se
putea puţin mai... dar e bun!
-
Aha!... Tu, Personalitate, nu ceartă vrei, aşa-i?
- O...
da, nu ceartă, la ce te aşteptai?
- Ia loc
şi taci, scrîşni Înţelepciunea,
Să nu se
afle totul, să nu ştie genunea...
Ruşinată,
Personalitatea se aşeză tăcută,
Ciupindu-se
de fleşcăita-i pulpă.
-Deci
tu, la masa asta, Ambiţie, ai spus
Că
Traiul nu-i de vină şi tu eşti mai presus.
Afirmi
în continuare că tot ce-ai zis atunci
N-a fost
precum papucii pe care ţi-i arunci?
-
Era-ncolţit, Măria-ta, era...
Era pe
punctul de-a ceda!
- Şi ce
ţi-ai zis, să pun o vorbă,
Să fiu
bucata mare-n ciorbă,
Mai
prind şi eu de păr cîţiva!...
Se
ruşină. Tăcu şi ea.
- Păi
da!... suntem ciocoi,
Avem
clocite ouă printre noi,
Şi
vinul, nu... nu se mai bea:
Se
toarnă peste ţîţa rea.
Vai,
Sîrg... Ne-ai pus la punct.
Mai
că-mi vine să te plîng.
Zise
Măria sa, Înţelepciunea,
Cu ochii
pipăind rebeliunea;
- Să fi
tăcut! Îngaimă Sîrgul... Muşcat, pîrlit
Să fi
tăcut, să nu fi spus nimic!...
...Nu
m-am abţinut ...doar ca eschivă
Şi
recunosc: subiectivă.
Așa-i
sinceritatea: spui ce crezi.
- Hei,
hei! Mai limpezeşte-ţi caii verzi
Că n-ai
destui pereţi!... Să nu ţi-i pierzi!
Şi ca un
lucru foarte bine făcut,
Întocmai
ca şi restul, şezut şi el tăcut.
- O, delicata
noastră Eleganţă - Eleganţa jubila -,
Zici că
am fi pe degete învârtiţi de cineva...
- Ei,
zise cumătra fîlfîind o buclă,
Schimbând
când una, cînd cealaltă bucă
(Scaunul, prea
mic, buca ei, prea mare)
Nu e
chiar aşa, e doar o întîmplare...
-
Întîmplarea naşte reguli, fii atentă! –
Tună Înţelepciune
...rămîi repetentă!...
- Ia ne
zi, Durere, parcă spuneai
De
zbenguiala şi prosteala de prin plai,
Şi parcă
auzit-am că te doare
O-ntorsătură
a puterii creatoare...
Ceva şi
despre o pupăză stilată...
- Asta
e! Am zis şi eu odată!
Puterea,
parcă resemnată:
- Prea i
se căşunase pe mine...
Am
tăcut, am stat locului şi tot n-a fost bine.
Acum,
serios! A fost aşa... dar mi-a trecut.
Mie
întotdeauna, cumătra... mi-a plăcut;
- Şi tu,
şi tu Tăcere, ţi s-a făcut de vorbă
Cu
două-trei cuvinte aruncate-n tolbă,
I-ai
fermecat pe toţi cu zisa ta ghiduşă
Pe sub
aripa-ţi mare şi, vai, te crezi intrusă!
- Am
vrut să-mbun momentul,
Era
stingheră clipa…
Am vrut
să... un imbold!
Atîta
tot, în rest, nimica,
A zis cu
sfioşenie Tăcerea,
La vorbă
lină, cum se scurge mierea.
- Din ce
s-a spus, concluzia se trage,
Zice Înţelepciunea
c-un şir de mici falange
Ţintind
în sus ca spicul:
Că mai
presus de toate voi aţi ales nimicul.
În aulă
deodată Rumoarea renăscu:
- Şi tu,
şi tu, şi tu, ţinteşte ea, şi tu…
Vreţi să
decadă plaiul!
L-aţi
terfelit pe Trai, de nu mai crede, vai,
Că
rostul său e bun,
Ruşine să vă fie! Şi se muşcă de pumn.
Deci,
Eleganţa, Traiul, Ambiţia, Tăcerea
Pe lîngă
Sîrg, Durere şi Personalitate,
Mergînd
alene-n fruntea celorlalte,
S-au
lepădat de măşti, deconspirate,
Plecîndă-şi
capetele coborîndă sfera;
Căci
ele-n om, fac dint trăit risipă
De nu se
înţeleg şi-s doar o clică;
Acestea
fiind zise, ca în orice fabulă
Şi de
această dată se parfumă o balegă;
Căci
se-mbulzesc spre tine cu mîini de ajutor
Acei
zîmbind în faţă, la spate cu topor;
De multe
ori securea, ţinînd-o strîns şi tu
Pentru
acei cu sfatul tăios de drept şi bun;
Deci, ce
folos, ai zice, că toţi avem securi
Cărora
uneori le oferim şi guri.
Folosul
e că poate ajungi să ai noroc:
Născut
cu-nţelepciunea, să nu o dai la troc.
luni, 3 aprilie 2017
„La mulți ani”, scriitorului Florentin Popescu- Senior editor al revistei „Literadura”!
Redacția revistei „Literadura”
îi urează scriitorului Florentin Popescu, senior editor al revistei,
„La mulți ani!” cu sănătate și bucurii!
duminică, 2 aprilie 2017
„La dispoziția Poemului” - Nicolai Tăicuțu
Un CV literar într-un volum (primul).
Aceasta se poate spune despre cartea La
dispoziția poemului a lui Nicolai Tăicuțu, editura Editgraph, 2017. Un CV
exhaustiv cuprinzând unsprezece volume ale poetului. De la primul, Suav, editura Rafet 2000, până la Aripi de ploaie, editura Editgraph 2014 și completat cu repere critice semnate
de scriitori dintre care amintesc, buzoieni: Marin Ifrim, Tudor Cicu, Stan
Brebenel, Lucian Mănăilescu, Gheorghe Mincă, Nicolae Pogonaru. Scriitori
originari din Buzău, Gheorghe Istrate, Dumitru Ion Dincă, Florentin Popescu,
Ion Roșioru; de râmniceni: criticul Mioara
Bahna, Mircea Homescu, M.Camelia Sava, Constantin Marafet, dar și de scriitori din
țară, Dumitru Augustin Doman, Emilian Marcu, Petre Isachi, Ghe. Andrei Neagu,
Corneliu Vasile, Petrache Plopeanu, Ionel Necula, Lucian Perța.
Membru al Ununii Scriitorilor din 2008,
Filiala Bacău, poetul are o fișa a
postului consistentă.
Primul fascicol al cărții Vioiciunea
lezată a primilor pași, este o mărturisire a autorului despre sine. O
spovedanie literară care nu argumentează nimic, doar deschide orizontul
cititorului în privința cărții. Oricât ar vorbii alții despre poet nu îți faci
o imagine clară decât lecturându-l. Nicolai Tăicuțu cu această carte bibliografică ne incită la
a-i căuta volumele și a le citi.
Teo Cabel
Revista „TopLitera” - un izvor de literatură
Consilieri editoriali ai revistei: Călin Vlasie, Nicolae Băciuț, Lazăr Costel.
Redactor-șef: Viorica Măcrina Lazăr
Felicitări!
Mulțumim pentru revistă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)