POETUL ESTE UN ANIMAL DE COMPANIE AL
ÎNGERILOR
S-a născut în data de 19 iunie 1957 la
Suceava.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
– Filiala Cluj. Scriitoare, poetă, eseist, critic, jurnalist și director de
proiecte literare și culturale, publicist. Studiile la Universitatea București.
Membră a PEN CLUB Romania.
Autor și Director al proiectului Zilele
Monica Lovinescu și Premiul Național Monica Lovinescu și Virgil Ierunca.
Regizor și realizator al filmului Monica Lovinescu, din nou acasă.
Președinte și director artistic al
Festivalului francofilofon Primăvara Poeților în Bucovina – Le Printemps des
Poètes en Bucowine, ajuns la a 15-a ediție românească și a 20-a ediție la
Paris.
Autor și președinte al proiectului Anul
2010 – Anul Paul Cean în Bucovina și coordonator al publicației Caietele Anul
Paul Celan 2010.
Autor și coordonator al Proiectului de
etică a memoriei regimurilor totalitare și de pedagogie a memoriei
Holocaustului și a Gulagului, pus în practică prin comemorarea, începând cu
anii 2004-2005 a marilor tragedii ale istoriei recente: 1. Ziua Internațională
a Memoriei Victimelor Holocaustului (în ianuarie al fiecărui an), 2. Ziua
Națională a Memoriei Victimelor Holocaustului din Transnistria de sub regimul
Antonescu (în fiecare octombrie al fiecărui an), 3. Ziua de Comemorare a
Victimelor Fascismului și Comunismului (august, în fiecare an), 4. Ziua
Memoriei Victimelor Comunismului din România (în fiecare decembrie al fiecărui
an).
A participat ca invitat oficial la toate
cele șase ediții ale Festivalului Internațional POEZIA LA IAȘI.
Decorată de North American Romanian Press
Association în 2013, 2014 cu Titlul Journalist of The Year in Culture 2013,
2014.
A fost desemnată de Primăria Iași ca Poetă
a Iașului, Poetă a Orașului Marii Uniri la Centenar (1918 - 2018), Poetă a
Capitalei Istorice a României.
Decorată de World Organization Of
Bukovinian Jews cu Letter and Prize of Merit, pentru merite excepționale în
creativitate, apărarea democrației prin valori estetice, etice și civice.
Câteva volume de autor și recunoașteri:
- «Prizonier in Ego» (1997) – poezie,
Premiul special al juriului la Festivalul Național „George Coșbuc” 1997; -
«Metonimii de word - trotter»- poezie, 1999 - Editura Fundației „Constantin
Brâncuși”- Marele Premiu la Festivalul Național de Literatură română „Tudor
Arghezi” 1999; - «Primul Kaddish» -poezie, 2002 -Editura Dacia-Cluj; - «Poemian
Rhapsody» -poezie, 2004 - Editura Axa-Botosani. Marele Premiu la Festivalul
Internațional de Literatură Ad Visum, 2005; - «Elegiile Estului sălbatic-
Viețile mele nesfinte» – poezie, 2005 - Editura Axa – Botoșani; - «Îl văd pe
Dumnezeu și nu mor - Alte vieți» - 2005 - Editura Axa – Botoșani;
- «Pelerinul din Aqualung» – poezie, 2008
– O carte de poezie – galerie de artă, împreună cu artistul plastic Păuna
Dumitrescu, Editura Integral, București.
Nr.31/ Martie/ 2024
Carte distinsă cu Premiul «Mihai Ursachi»
de Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor din România.
- «La anul, la Ierusalim, o carte» – eseu,
analiză, critică literară, memorii, 2009 – Ed. Biblioteca Bucovinei
„I.G.Sbiera”, Suceava. Coperta de Devis Grebu.
- «Caietele Anul Paul Celan » (coord.),
Biblioteca Bucovinei, Suceava, 2011. O culegere de texte semnate de cercetător
și istoric Lucian Zeev Herșcovici (Ierusalim), istoric Alexis Nouss (Cardiff),
Norman Manea (New York), Andrei Oișteanu, Andrei Corbea, Angela Furtună, Delia
Eșian
- «Monica Lovinescu. Est-etica. Vol.1
Geneze », critică literară, eseu, publicistică, Editura Vinea. Grafică de Devis
Grebu și fotografii de Dinu Lazăr, București, 2012. Carte distinsă cu Premiul
pentru Eseu al revistei Convorbiri literare, anul 2013.
Teză-volum Monica Lovinescu – Est-etica,
Geneze. Vinea, 2012.
- «Post-hipnotice», poezie, Editura
Timpul, Iași, 2013. Carte dinstinsă cu Premiul „Cezar Ivănescu” al Uniunii
Scriitorilor, Iași, 2014.
- «Misterele de la Ilisos», poezie,
Editura Vinea, 2015, București.
- «Primul meu Kaddish», poezie, Editura
Integral, 2016, București.
- «Elegii din infern», Tipomoldova, Iași,
2016
- «Elegiile de la Stalingrad», Ed. Vinea,
Coperta și grafica Maestrul Devis Grebu, 2017.
- «Pursânge astral», Coperta și grafica
Raluca Arhire, Ed. Vinea, 2017.
- «La Ville Blanche», POÈMES ET
CHANTS-POÈMES INCANTATOIRES, Editions Vinea, 2017.
Pentru ultimele trei volume, autoarea a
fost distinsă cu Premiul pentru întreaga Operă și Activitate Literară din
partea Uniunii Scriitorilor din România Filila Iași.
- «Ultimul mirador», Editura Vinea,
București, 2018.
- «Le dernier mirador», Editions Vinea,
Bucarest, 2018.Volum distins cu Premiul Mihai Ursachi al Uniunii Scriitorilor
din România Filiala Iași pentru anul 2018.
- Monica Lovinescu – tezaurul secret, Ed.
Integral, București, 2020.
- Înapoi la Monica Lovinescu, Ed.
Integral, București, 2021.
- Scrisori din Lombardia României, Ed.
Integral, București, 2021.
Autoarea a primit zeci de premii literare,
culturale și civice, în țară și străinătate. Participă în multe volume
colective, panorame, antologii și antologii. A scris sute de cronici,
prezentări de carte, texte de prefață sau postfață, pentru susținerea debuturilor,
a cărților bune sau pentru sprijinirea autorilor de limbă română din țară sau
din diaspora. A inițiat și susținut în ultimii douăzeci de ani proiecte
personale de recuperare a marii literaturi și a marii culturi pe care evreii și
germanii au construit-o de-a lungul istoriei în Bucovina, alături de toate
celelalte etnii participante la organismul viu al societății și al dialogului
de valori universale în România.
Publică la: România literară, Convorbiri
Literare, Acolada, Familia, Poezia, Porto Franco, Luceafărul, Apostrof, Steaua,
Dacia Literară, Romanian Times, Levure Littéraire, Ateneu, Observator
internațional cultural s.a.
1.
Camelia Iuliana Radu: Apreciată, iubită, citită și totuși atât de discretă!
Aveți un vers contemporan, tineresc si nostalgic, în aceeași măsură, și,
totuși, spuneți lucrurilor pe nume clar și răspicat. Cum este să fii poeta
Angela Furtună azi, în această lume literară care își caută un nou destin?
Angela
Furtună: Mulțumesc pentru popasul acesta atât de binefăcător în Grădina
cuvintelor: așadar, de vorbă despre pasiunea cărților și despre profesiunea de
credință, poezia. În contextul epocii de azi - capturată de spectacol, de
publicitate și de multiplele forme de discurs agresiv -, discreția mea vine din
fidelitatea asumată pentru retragerea în spațiul critic și pentru poezia de
cuvinte. Sunt atașată de expresia artistică generată de afecțiunea,
spiritualitatea și creativitatea ce vin prin limba literară. Or, lumea
cuvintelor este tăcută, simplă, profundă.
Poezia mea a rămas un mirador de unde
observ și văd totul, prin radarul cuvintelor. Rostesc aceste cuvinte,
declamând, despărțind în silabe, intrând în rezonanță. Astfel, poezia transmite
rigoare, compasiune, meditație, lipsă de apărare în fața Răului, putere a
ideilor. Poezia este o singurătate Regală.
2.
Camelia Iuliana Radu: Când, cum ați început să scrieți poezie? Cu ce motivație?
Cum s-a legat firul pe o întreagă operă literară care nu este depășită în timp?
Pentru că există vocea Angelei Furtună în poezie, clară și originală.
Angela
Furtună: Am început să scriu poezie atunci când mi-am dat seama, copil precoce,
că natura m-a înzestrat generos cu mai multe tipuri de conștiință și de
exprimare, dar și cu un puternic sentiment de valorificare a sinelui, pe mai
multe niveluri și în diverse forme de expunere. O confirmare a fost debutul,
girat de Nicolae Manolescu și îngrijit de Constanța Buzea în România literară
nr. 42/ 1997 și reconfirmat în nr. 46/ 1997, în pagina Poemul cu Scrisoare.
Poezie, poezie, poezie. Cinci tablouri de colecție: poetă adevărată, unică.
A fost un mare har, în mine. O energie
imensă. Practic, și atunci când am poposit în lumea cifrelor sau a meditației
filosofice, sau în lumea literară sau a muzicii, am simțit mereu starea aceea
de inaugurare a unui adevăr ce transcende orice altă formă de existență. Un
adevăr in statu nascendi, care te uimește și te iluminează, aceasta este
Poezia. Poezia, creația majoră.
3.
Camelia Iuliana Radu: După o viață de creație, ce credeți că este determinant,
esențial pentru un poet? Cum coagulează el sensibilitatea, luciditatea și
munca? Ce ar trebui să fie esențial pentru poeții tineri dacă vor să fie
remarcabili în poezie?
Angela
Furtună: Eu aparțin lumii care a ocrotit poezia în spațiile cărții, în
biblioteci, în muzee, în temple sau biserici. Acea poezie era legată de un
sentiment al infinitului, de originile limbajelor, de bogăția limbii literare,
de liniștea pe care curgerea textului o așternea asupra gândirii omenești și
asupra peisajului sufletesc. Lumea aceea a devenit azi doar o rezervație, căci
scena istoriei s-a schimbat, prin tehnologie. Creatorii de azi au de luptat cu
starea de efemeritate și de inutilitate a limbajelor vechi (altădată, limbile
erau apărate, azi sunt…înlocuite !), cu lipsa de aderență la o arhitectură a
universului: totul stă să explodeze, frecvențele luminilor de azi sunt emise
artificial, civilizațiile se dizolvă în cocktailuri de club, oamenii care
consumă artă o fac cu urgența drogaților.
Poezia nu mai este trăită ca un fundament
al culturii și al unei civilizații întemeietoare, ca o formă complexă de
comunicare, ci ca o refulare, bonus la promoție.
Poeții de altădată citeau enorm, cei de
azi consumă gurmand stimuli de diverse origini.
4.
Camelia Iuliana Radu: Au fost momentele cruciale, de trezie? Momente de
cumpănă, momente de jubilație, în drumul parcurs ca scriitoare?
Angela
Furtună: Eu am trăit anii copilăriei, ai adolescenței și ai primei tinereți în
regimul totalitar. În jurul nostru era mult vacarm indus prin poezia de partid,
era un urlet permanent al propagandei (care revine azi, din păcate, când
cultura a fost din nou confiscată de aparatele politice de propagandă și de
cyberint). Ca să descoperi poezia cea adevărată, trebuia să faci ca mine: să
fugi de adunările oficiale, să te izolezi, să te îndepărtezi de fluxul activist
oficial, să reziști contaminării și să o faci prin intermediul artei profunde,
al bunelor lecturi secrete, al marginalilor la arta oficială (cei interziși,
cei alungați, cei cenzurați). Conștiința de scriitor se naște fie sub presiunea
persecuțiilor politice și sociale, fie sub presiunea unor cumplite boli:
literatura bună o faci atunci când te confrunți cu amenințarea libertății de
expresie și a drepturilor de a trăi demn.
5.
Camelia Iuliana Radu: Ați avut mentori? Ce v-au adus nou și cum v-au ajutat să
fiți o voce în literatura română?
Angela
Furtună: Mentorii mei au fost marii scriitori ai lumii, inclusiv unii români,
citiți pe îndelete, cu fișe și cu bune traduceri, acolo unde a fost cazul. Unii
scriitori de la care am primit influență sunt contemporani, dar nu voi da nume
aici: a devenit atât de ușor să-i învrăjbești pe confrați, prin simple citări.
Totuși, eu m-am format în medii
cosmopolite și în contradicție cu literele românești oficiale, pe care le-am
descoperit mult mai târziu, și din fericire abia atunci, în libertate, prin
ceea ce au ele mai valoros. Refuzând orice formă de înregimentare în ceaușism,
și evitând orice formă de cultură
colectivistă sau de compromis, am rămas un
om lucid, exigent (și estetic, și etic), o minte critică și obiectivă, un
creator de tip redută, dar un izolat. Acest defazaj s-a produs și din cauză că,
după Revoluție, când unii dintre noi doream să ne facem o țară ca afară, în
absența lustrației și a relecturilor critice și a revizuirilor, Restaurația
care s-a produs în România a adus și în spațiul culturii și al literaturii o
împietrire, o înghețare în vechile canoane, adesea chiar o recădere în
protocronism și forme obsedante. Înnoirile, puține, s-au produs cu dificultate,
conflictual, fără prospețimea bunei așezări într-o epocă autentic deschisă
dialogului și democrației.
6.
Camelia Iuliana Radu: Vă considerați o poetă de inspirație sau considerați
poezia o construcție gândită tehnic?
Angela
Furtună: Sunt un creator în care inspirația și construcția se întâlnesc în mod
benefic. Scrisul meu este cerebral, lucid, nu scriu poeme, ci cărți. De obicei,
după un anumit stadiu de acumulare și călăuzire, se întâmplă că o anumită temă
inițială să-și instituie ritmuri, variațiuni, unghiuri și scopuri simbolice
proprii, după care evoluează independent la fel ca un poem imens, ca un fluviu
ce caută drumul către ocean. Totul devine nașterea unei călătorii, care poate
fi o cruciadă, o plimbare de plăcere, un război de apărare sau o revărsare de
psalmi și elegii despre paradisul pierdut. Scriu și cu marele regret al
despărțirii.
7.
Camelia Iuliana Radu: Cum vedeți controversa poetul scrie pentru sine vs poetul
scrie pentru cititori?
Angela
Furtună: Una dintre obsesiile de azi este succesul de piață. Adică audiența,
metabolismul de tip consumerist. Se aplică oricărui produs, de la pâine, bere,
emisiune de divertisment, până la ciocolată, literatură sau vitamine și
automobile. Literații orgolioși se lasă atrași de această formă de putere, care
nu diferă prea mult de puterea totalitară.
Nu cred că poetul adevărat scrie inițial
pentru cititori, așa cum o fac prozatorul sau dramaturgul, care sunt mai legați
de piață. Poetul nu vinde nimic. El nu fabrică povești, care se cumpără, ci
emite radiații ce pot duce la aflarea unui sens. Poetul este, de obicei, un
animal de companie al îngerilor. El pleacă de la un anumit elan, care este
foarte eteric și personal, și poate zbura în funcție de o anumită portanță a
sinelui înaripat. El are misiunea de a apăra o viață, fie și invizibilă, de a
lansa în univers o idee, de a ridica monumentul unui erou. Poetul este o stare
de avangardă, este un actant al intuiției. De obicei, codurile poetului valoros
sunt descifrate abia de o generație următoare. Dar este posibil ca în zilele
noastre numărul poeților nedescoperiți la timp să ateste un genocid. Nu numai
ignoranța criticii și a publicului îi îngroapă pe poeții liberi, dar și
agresivitatea mediului din această nouă epocă a politizării: faptul în sine
atestă că un Poet important este perceput ca o armă periculoasă, împotriva
căreia este trimis cortegiul propagandei poeților de curte.
8.
Camelia Iuliana Radu: Ce proiecte poetice aveți in derulare?
Angela
Furtună: Două cărți noi sunt aproape de librării. Una este de poezie. Alte două
volume sunt în lucru. Și nu ne oprim aici…
9.
Camelia Iuliana Radu: Aveți tabieturi pentru scris? Beți cafea? Vă plac
prăjiturile?
Angela
Furtună: Cafeaua este esența tare a fiecărei zile trăită frumos. Este un moment
de întâlniri, de conversații și de revelații. Pentru mine, asta înseamnă nu
neapărat lume, cât cărți, relecturi, lecturi și meditație.
Strămoșii noștri ne-au introdus cafeaua în
codul genetic pentru a ne îmbogăți acuitatea intelectuală.
Am descoperit prăjiturile abia după 1998,
când m-am lăsat de fumat. Acum savurez zilnic zmeură, afine și nuci, din care
fac prăjituri dietetice. Lângă mașina de scris și miile de cărți, ronțăitul și
torsul motanului fac casă bună cu neliniștea cuvintelor…
