duminică, 2 iulie 2017

Nicolai Tăicuțu -„și cum vă spuneam”-Editgraph 2017

„și cum vă spuneam” - o poveste frumoasă într-un volum de poezie. Schițele unui poet, despre lume, în arhitectura sa lirică.
Reluate din alte unghiuri, din alte anotimpuri, căutând acel ceva din denedescoperitul  lumii, din bucuria de a te reîntoarce la bucurie
de a medita la un flux de imagini și impresii, care odată trecute prin retină se perindă, în background, semințe semănate de vreme, udate de viață, încolțite inedit în momente surprinzătoare.

                                                                                  Teo Cabel











din volum:



Uneori
(fragment de baladă)

din arborele pititc
a zburat o pasăre

un fâlfâit  s-a auzit-

dar nu s-a văzut cum
din arborele pitic
a zburat o pasăre mică


cântec

din ochiul meu se desprinde
camera într-un dans în care
se aude doar foșnetul pașilor tăi
pe podeaua ceruită

pașii tăi în dansul privirilor mele
pe podeaua afundată
în pământul reavăn și rece
al câmpiei în desprimăvărare

degetele tale pe umerii mei
sânge în trestie cântătoare
umerii mei sub degetele tale
pajiștea unde mieii știu bine
că e timp de înțărcare


legănat de cumpăna fântânii

mi-am rezervat o insulă solitară
în câmpie/ și nu oriunde
ci în câmpia română

e o insulă mică
ce se arată doar
printr-o fântână cu cumpănă
și un salcâm

de fapt salcâmul
e cumpăna fântânii
iar fântâna e
rădăcina salcâmului-

se susțin reciproc
de ani buni, dar
numai simțindu-mi prezența

iar eu, din respect
în fiecare zi
trec cu gândul pe acolo
și mai scot o găleată de apă
pentru păsările cerului