Podul de cuvinte
Înaintezi încet printre lucrurile
adunate de-a lungul anilor
abia pășești printre ploi, uragane
zăpezi de cristal, năluci
am să te ajut să mai faci un pas-doi, uite
îți iau din drum pomul cu jucării
suicidul ratat, dau brânci munților de nebunii
în fluviul în care înoată piranha
gonesc veverițele din scorbura minții
îmblânzitorul de inimi sfărâmate
goeleta cu marfă de contrabandă
în pânzele ei suflă fluturii cap-de-mort
vânez tigrul siberian, pasărea bocitoare
dau la o parte aerul cu țepi
îți iau din cale și culorile cerului
să nu te ademenească atunci
când vei face primul pas
pe podul cuvintelor carnivore, cu gheare și colți
îți las o stea, să nu te rătăcești
ține privirea sus, către ea
ai grijă să nu o stingi respirând prea adânc.
adunate de-a lungul anilor
abia pășești printre ploi, uragane
zăpezi de cristal, năluci
am să te ajut să mai faci un pas-doi, uite
îți iau din drum pomul cu jucării
suicidul ratat, dau brânci munților de nebunii
în fluviul în care înoată piranha
gonesc veverițele din scorbura minții
îmblânzitorul de inimi sfărâmate
goeleta cu marfă de contrabandă
în pânzele ei suflă fluturii cap-de-mort
vânez tigrul siberian, pasărea bocitoare
dau la o parte aerul cu țepi
îți iau din cale și culorile cerului
să nu te ademenească atunci
când vei face primul pas
pe podul cuvintelor carnivore, cu gheare și colți
îți las o stea, să nu te rătăcești
ține privirea sus, către ea
ai grijă să nu o stingi respirând prea adânc.
Am pariat pe tine
Îngerul nu a mai venit azi
ieri mi-a reproșat, întristat:
nu-mi place cum te porţi cu versurile
pe care ţi le dictez
nu le transcrii corect, te grăbești
nu le oferi finalul care să detoneze turnul
cu păsări adormite
te oprești și le pui palma pe gură
tocmai când încep să rostească adevărul
amplu, sonor, nu reziști
sub biciul de plumb al cuvintelor
am crezut că eşti de cursă lungă
odată am pariat pe tine
dar tu oboseşti ca orice om, renunţi uşor,
cedezi la primul foc de avertisment
pleci cu prietenii în croaziere, pe căi neumblate
pleci oriîncotro vezi cu ochii
eu vreau să rămâi aici, cu mine, pironit
pe crucea de lemn de scris
te plângi că îţi iau aerul, sângele
că îţi storc ultimii ani din viaţă
dar viaţa ta sunt eu
iar versurile sunt zilele tale.
ieri mi-a reproșat, întristat:
nu-mi place cum te porţi cu versurile
pe care ţi le dictez
nu le transcrii corect, te grăbești
nu le oferi finalul care să detoneze turnul
cu păsări adormite
te oprești și le pui palma pe gură
tocmai când încep să rostească adevărul
amplu, sonor, nu reziști
sub biciul de plumb al cuvintelor
am crezut că eşti de cursă lungă
odată am pariat pe tine
dar tu oboseşti ca orice om, renunţi uşor,
cedezi la primul foc de avertisment
pleci cu prietenii în croaziere, pe căi neumblate
pleci oriîncotro vezi cu ochii
eu vreau să rămâi aici, cu mine, pironit
pe crucea de lemn de scris
te plângi că îţi iau aerul, sângele
că îţi storc ultimii ani din viaţă
dar viaţa ta sunt eu
iar versurile sunt zilele tale.