Cu o prefață semnată de poetul Daniel Dăian și pe coperta a IV-a cu prezentarea scriitorului Florin Dochia, Corina Monea debutează în volum, adjudecându-și meritat un premiu la concursul de creație, „Titel Constantinescu”, la Rîmnicu Sărat cu titlul „îmi iau pantofii, sufletul, rujul, dispar”, editura Rafet.
Stilul direct, surprinzător prin multitudinea de planuri, de asociații, bogat lexical, te ia în primire de la primele versuri.
Duminică 3 septembrie, la întoarcerea de la Rîmnic, familia Monea a făcut un popas, de o cafea, la Buzău, ocazie de a ne dărui volumul premiat. Mulțumim!
Autoarea a fost publicată și în numărul 5 al revistei Literadura.
Îi urăm succes!
Din volum :
noapte venețiană
s-au reîntors carnavalurile
prin sistemul digestiv al fiorului,
o invazie de șerpi calzi cu degete
își plimbă șuierul prin canalele veneției
dintre nordul zeiesc de bărbat
și arcul cambrat de femeie.
cu veste de salvare pe dragoste,
într-un uragan venit fără vâsle,
ca o răsturnare de răspunsuri pe pat,
gurile își pun centuri de siguranță
întru explorarea cerurilor lor
cu deltaplane cărnoase.
nu are margini istoria asta
care împinge
artezian liniștea
în străzile de apă
după ce somnul și-a descălțat bărcile în
port.
qui pro quo-ul
se strecoară labirintic
în perfectul simplu.
punct nedumerit
peste acești oameni
cu păsări pe limbă
ruginesc coliviile.
locatari în pustiul cu gratii,
obosiți de singurătate,
privesc alb, fix
cum le mor dumnezeii.
din aceste păsări
cu oameni
în loc de aripi,
cade zborul
ca un cer
în care s-a frânt gravitația.
prin acest eu cu tu
în loc de respirație,
trec toate secundele
pe care le mai avea de murit.
în acest tu cu eu
în loc de inimă,
se întâmplă toate vietile
pe care le avea de durut.
pentru că toți oamenii
și păsările,
și pronumele
sunt captivi jos,
într-un punct nedumerit,
ouat de un semn de întrebare.
