Cartea zilelor noastre

Cotidiene italiene

  Corupție. Crimă organizată. Mafioți. Interlopi. Spargeri de bănci. Răpiri. Șantaj. Cruzime. Asasinate. Polițiști. Detectivi. Procurori. Mani pulite. Anchete. Proceduri.  Violență. Suferință. Moarte. Lux. Sărăcie. Mizerie. Ticăloșie. Promiscuitate. Parvenitism. Curvie. Femei. Mașini. Localuri. Băutură. Droguri. Stres. Viermuială. Alienare. Deznădejde. Tristețe. Dar și frumusețea locurilor. A mării și-a pământului. Neînvinsă-n tot de urâtu` din om. Oricât ar fi acela de crud...

  Altfel spus, pe scurt, aspecte din Cizmă. De zi sau de noapte. Actualitate și realitate. Într-o carte dură. De literatură și de aventură. Cu greutate și densitate. Picturalitate, specificitate. Lejeritate, nicicum. Personaje adecvate, veridic înfățișate. Iscusit portretizate, deștept relaționate. Combinații de situații și implicații. Subtilități, modalități, abilități de condei. Transpuse rodnic în idei. Totul alcătuind un roman* modern, viu și dolofan. Făcut de-un italian în veacul acest`. Care scrie despre-ai lui fără teamă și onest. Ca o mărturie pentru veșnicie. Piero Colaprico se numește el și nu e învățăcel în știința asta. Se vede că-i jurnalist cu bagaju` de jurist. Se arată cumpănit, povestește chibzuit. Mixează echilibrat și narează inspirat. Atrage imediat și îți dă de reflectat. Firesc și îmbelșugat. Meritu` lui, garantat, textu` meu, chiar datorat. Cu plăcere și-altădat`!

                                                                                                   Adrian SIMEANU

  *Piero Colaprico, Soția campionului, Ed. RAO, 2010

Muzica zilelor noastre

Zan, cu trio și big band

 Adică Luiza, de la Sfântu Gheorghe. În studioul de concerte al Radiodifuziunii. Cu jazz din veacu` trecut. De la interbelic până spre final. Delectându-ne inspirat, adecvat cu ritmuri și sonorități care mai de care mai atrăgătoare. Că-i o vocalistă de vârf în momentu` de față, pe plai românesc. O veritabilă divă a genului ăsta scânteietor. Pendulând între Aura și Anca convingător, măgulitor. La patru decenii de viață, este un muzician format, experimentat în domeniu. Remarcat-am satisfăcut improvizațiile vocale-ndrăznețe, nimerite, izbutite. Vădind aplecare și iscusință la scat. Poate stimulată și de instrumentiștii maghiari însoțitori. Vitalyos Lehel, Gaspar Csaba, Gaspar Almos. Altfel spus, Jazzpar Trio. Mânuitori de contrabas, chitară, vioară (transformată și-n banjo, util). Csaba, și vocalist câteodată, în duet cu Luiza, pentru coloratură binevenită...

 Numai că nu fură singuri pe scenă tot timpuʼ. Big band-ul instituției de pe Berthelot acompaniindu-i meticulos, fructuos la unele piese. Ca de obicei, Ionel Tudor la pult. Garanție că totul iese la fix. Și aplauzele-s pe drept cuvânt meritate. Pentru trupa asta monolit iscusit. Da` și pentru invitați. Cărora le ține isonu` mereu cu folos. În așa măsură încât plecăm acas` nemulțumiți că muzica ia sfârșit prea repede parcă. Făcând planuri pe drum să ne reîntoarcem în sală și cu alt prilej, câștigul artistic fiindu-ne cert și bogat...

 M-am bucurat de asemeni că după am discutat iară cu Tegu, Natsis, Tudor, Lungu, deja cunoscuți de atâția ani. Ultimu`, deschizându-mi, în tinerețe, urechile larg către muzica asta nepieritoare. De la cei de culoare pornită ferice în lume. Ca azi s-o promovez și eu apăsat, pentru suflu-i peren, minunat...

                                                                                                  Adrian SIMEANU

sursa foto: internet

Apariții editoriale

Vlad MUȘAT

Este născut la 29 septembrie 1988, în Băicoi, Prahova.

A publicat poezie în revistele Familia, Meridianul Cultural Românesc, Sintagme Literare, Literadura, Qpoem, Discobolul, O mie de semne.

Este câștigător al Festivalului Național de Poezie „Costache Conachi“, 2019.

Volumul său de debut „La inaugurarea cimitirului de elefanți“ a apărut în 2020 la editura Junimea, în colecția „Numele Poetului“. 

Pe coperta a patra, cartea este susținută de un text de prezentare scris de poetul Mihók Tamás.

Apariții editoriale

Dorina STOICA

„Oamenii vin pe pământ și pleacă.

În urma lor rămân o mulțime de haine atârnate în cuiere

și o mulțime de cuvinte”

„Zbor cu aripi de lut”- volum de proză, Dorina Stoica, editura Ro. carte, București 2020

Muzica zilelor noastre- Adrian SIMEANU

Omagiu unui Lord

 Drag mie imens mi-o fi toată viața Deep Purple. Un grup britanic de rock, uriaș. Cu impecabili muzicieni. Între ei, pân-acu` niște veri, și John Douglas Lord. Clăparu` Jon Lord, mai pe scurt. Realmente, un lord în domeniu. Instrumentist și compozitor cu varii resurse. Și realizări câte și mai câte. Creator de soi, virtuoz deplin. Improvizator fervent și fluent. Inovând mereu, în chip iscusit...

 L-am aflat într-o vreme când ideologia obtuză dicta pe aci. ”Europa Liberă” având meritul ăsta de necontestat. Și câțiva prieteni de-afară. Prilejuri alese creând minunat s-ascult d-ale genului multe. De mine apoi oferite, decis, la postu` de radio național. În emisiuni p-atunci îndrăznețe, nu de puțini urmărite. ”Child in time”, de exemplu, divin. O capodoperă covârșitoare prin frumusețea-i neîntinată de timp. Unică, poate, tulburătoare. Atrăgătoare nespus. Lord, cu Gillan, Glover, Blackmore și Paice în echipă, dându-i drumul în lume, spre eternitate...

 Și fiindcă-i vorba doar de un omagiu, să mai amintesc ceva potrivit: Jon a încercat și a izbutit să apropie de simfonic hard rock-ul. Trupa cea mică de marea orchestră. Să cânte-mpreună acestea chiar din Beethoven. Ingenios, cu impact, sigur onorant. Insist s-auziți ”Sarabanda” iscată de Lord, splendoare vădit. Ori concertele date în timp, păstrate cumva. Impunătoare enorm. Stând mărturie pe veci că muzica lux e perenă. Și giuvaiere naște de-a pururi, dacă pe portativ se așterne cu har. Închei, ca atare, așa: John Douglas Lord, muritoru`, nemuritor deveni. El a plecat în alt loc, dară rămâne cu noi, neuitat. Nemăsurat respectat și mereu apreciat...

                                                                                                 Adrian SIMEANU