Reluate din alte unghiuri, din alte anotimpuri, căutând acel ceva din denedescoperitul lumii, din bucuria de a te reîntoarce la bucurie
de a medita la un flux de imagini și impresii, care odată trecute prin retină se perindă, în background, semințe semănate de vreme, udate de viață, încolțite inedit în momente surprinzătoare.
Teo Cabel
din volum:
Uneori
(fragment
de baladă)
din
arborele pititc
a
zburat o pasăre
un
fâlfâit s-a auzit-
dar
nu s-a văzut cum
din
arborele pitic
a
zburat o pasăre mică
cântec
din
ochiul meu se desprinde
camera
într-un dans în care
se
aude doar foșnetul pașilor tăi
pe
podeaua ceruită
pașii
tăi în dansul privirilor mele
pe
podeaua afundată
în
pământul reavăn și rece
al
câmpiei în desprimăvărare
degetele
tale pe umerii mei
sânge
în trestie cântătoare
umerii
mei sub degetele tale
pajiștea
unde mieii știu bine
că
e timp de înțărcare
legănat de
cumpăna fântânii
mi-am
rezervat o insulă solitară
în
câmpie/ și nu oriunde
ci
în câmpia română
e
o insulă mică
ce
se arată doar
printr-o
fântână cu cumpănă
și
un salcâm
de
fapt salcâmul
e
cumpăna fântânii
iar
fântâna e
rădăcina
salcâmului-
se
susțin reciproc
de
ani buni, dar
numai
simțindu-mi prezența
iar
eu, din respect
în
fiecare zi
trec
cu gândul pe acolo
și
mai scot o găleată de apă
pentru
păsările cerului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu