vineri, 3 iulie 2020

Cartea zilelor noastre - Adrian Simeanu



Oameni și șobolani
Animale și-unii, și-alții. Într-o parte de Paris. Pe străzi de ocolit. Printre dărâmături și gunoaie. Mizerie și cadavre. Mirosuri pestilențiale. Promiscuitate de necrezut. Ticăloșie de neoprit. Răutate, preponderent, printre bipezi. Drogați, alcoolici și decăzuţi în ultimul hal. Cerșetori, criminali, prostituate. Hoție, corupție. Imigranți, sărăcie. Răzbunări și incendii. Răzmerițe, grozăvii fără margini. Una peste alta, realități. Tenebroase, odioase, dureroase rău. De ieri, de azi, de mâine. Nu doar pariziene, desigur…
Un jurnalist francez cu simț literar și conștiință le-a-nfățișat temerar într-o carte*. Aparent, polițistă. Intriga, nu spectaculoasă, daʼ potrivită, spre a le da la iveală cutezător. Și convingător. Arătând cum e viața și în mărginimi. Ori ce e lumea nu doar în centrul urbei luminilor. Destinuʼ, pânʼ la urmă cumplit pentru mulți. Ca ș-alții înainte mari romancieri, François Forestier nefiind, vizibil, un prozator banal. Ci unuʼ poetic, reflexiv subtil. Plin de lirism și amărăciune. Maliție bine dozată și deloc la voia-ntâmplării. Într-un amestec echilibrat.
Omul evidențiază la fix moravuri, năravuri diverse. Pune culori adecvate, convingătoare în text. Imaginează util, semnalează abil, moralizează-n context îndreptățit. Vădește idei și talent în condei. Zdravăn împlinit, neprecupețit. Scriitura-i dură e literatură. Narațiunea șochează, însă militează pentru-n viitor fărʼ de șobolani oricare-ar fi ei. Un just ideal individual. Și-n plan mondial, valabil mereu…
Adrian SIMEANU
*François Forestier, Strada șobolanilor, Ed. Crime Scene Publishing, 2010



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu