marți, 7 iulie 2020

Muzica zilelor noastre- Adrian Simeanu





Simfo-jazz burnecian

Constănțean, bucureștean, Sebastian e trompetist afară bine școlit În big-banduʼ Radio prim-instrumentist. În vremea din urmă având și-un cvintet. Printre picături, activ componist. Așternând pe portativ simfo-jazz-rock. În bună colaborare cu soața Simona Strungaru, orchestrator, dirijor...
I-am văzut la treabă, până-n pandemie, tocmai în Bănie. Unde-au concertat cu orchestra filarmonicii urbei. Alăturându-i acesteia, cu vădit succes, trupa mică de jazzmani. Formată din Sebi Burneci, Cătălin Milea (și el supersaxofonist, clarinetist, flautist) și vreo trei bulgari: Teodor Petkov (subtil pianist), Mihail Ivanov (ager contrabasist), Borislav Petrov (năbădăios baterist).
S-a cântat interesant, ritmat, subtil, delicat, înflăcărat. Poate, mai multă implicare a simfoniștilor craioveni n-ar fi fost de colea. Corzile, îndeosebi, se cuveneau puse-n valoare mai abitir. Cum n-ar fi stricat nici o amplificare completă, la fix, a structurii simfonice de acompaniament. Într-un echilibru sonor cu ăi cinci invitați. Astfel încât în timpanele noastre totuʼ să sune perfect. Pe măsura celor gândite, dorite de interpreți...
Simona, Sebastian, Cătălin mi-s cunoscuți de ani buni. Socot că fac excelentă echipă cu vecinii din sud. Și-ar merita să scoată-mpreună alte producții. Iscând colaborare cu alte filarmonici. La Ploiești, de pildă, acolo existând în schemă chiar un departament de jazz, un fain festival de profil și deschidere cât cuprinde pentru genul acestʼ planetar. Ori la Sibiu, Timişoara, Braşov, superpotrivit...
Aș spune-n final c-a fost o seară de care nu am parte prea des. Melanjuʼ muzical deosebit m-a atras, mi-a pătruns și-n suflet, și-n minte. Cucerindu-mă zdravăn, dincolo de micile neîmpliniri amintite. Determinându-mă iară să spun că împletirea nimerită a ăstor trei stiluri este trecut, prezent, daʼ mai ales viitor, în arta sunetelor nepieritoare. Îi dă gust neîncetat, colorat și parfumat, incomparabil, inconfundabil, cuceritor, copleșitor. Făcându-te mereu s-o asculți însetat. Să te lași transfigurat amplu, adânc, minunat...

Adrian SIMEANU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu