Să trăiești cum ai scrie,
să scrii cum ai trăi
MIHAI VIERU
Poet, eseist. Asistent universitar.
Data naşterii: 27 iulie 1974.
Studii: 1993-1997 - Facultatea de Litere şi
Ştiinţe din cadrul Universităţii de Petrol şi Gaze, Ploieşti, secţia Română Engleză;
1995-1999 Facultatea de Litere şi Ştiinţe, din cadrul aceleiaşi universităţi, secţia Engleză – Franceză; 1998 – The Advanced English Language and Literature course, Saint Andrews University, Scotland;
2003-2005 masterat în Civilizaţie europeană, Universitatea Oradea;
2006-2009 doctorand pe literatura română contemporană, Ion Stratan. Perimetre de exprimare ale generaţiei ꞌ80. Lirica lui Ion Stratan; 2010 – dr. în literatură română contemporană.
Activitatea: 1998-1999 profesor la Liceul Al. I. Cuza, Ploiesti; 2002-2006 preparator titular la catedra de actorie a Facultăţii de Muzică, Universitatea Oradea; 2002 – martie 2003 asistent de producţie TVS. Debut cu poezie în „Suplimentul cultural al Informaţiei de Prahova”, octombrie 2000. Colaborează la revistele: „Familia”, „Tomis”, „Vatra”, „Tribuna”, „Feedback”. Din 2006 prezent în revista literară virtuală „Tiuk” (www.tiuk.reea.net) cronică de întâmpinare, poeme, anchete literare. Membru al Uniunii Scriitorilor din 2013.
Cărţi publicate: Thermidor@Ketamidor, Editura Bibliotecii Judeţene „Gh. Şincai” Oradea, Editura Revistei Familia, 2003/ Leul greu, Editura Brumar, Timişoara, 2005/ Hai Ku Miki, Editura Brumar, 2007/ Shinobi, Editura Brumar, 2008/ Aer în iarbă, Editura Casa de Pariuri Literare, 2012/ Hotel Sud No 2, Editura Aureo, Oradea 2017, Oradea, Imagini posibile – Proze, Ion Stratan – Monografie, Editura Muzeului Național al Literaturii române 2016
Lucrări colective:
Boema delirului lucid, Colocviul Tinerilor Scriitori, 2006 (volum colectiv)
Literatura tînără, ShiNoBi, Colocviul Tinerilor Scriitori, editia a II-a, Cluj, 2007
Lucrări universitare: 1999 „John Fowles – The Pastiche”/ 1997 „Puncte manieriste de reper in peisajul literaturii occidentale/ 1996 „Marivaux – comme interface du roman post-modernist”/ 1995 „Rituri şamanice în Oltenia”/ 1995 „Unirea tuturor registrelor simbolului şarpelui”;/ - 1994 Etnologie, mitologie și folclor „Mandala – Îngeri Simetrici”;/ (Lucrări susţinute pe parcursul studiilor universitare şi prezentate la Radio România Cultural, 1994-1995
Camelia Iuliana Radu: 1 Este imposibil să mai găsesc o carte de a ta în librăriile online, la toate volumele tale scrie stoc epuizat. Poezia ta are un succes teribil, cum reușești aceasta performanță? Ai un secret? Faci publicitate? Cărui public te adresezi? De ce crezi că ești atât de iubit ca poet? Ești poetul născut de generația lui care scrie pentru generația lui, identificat ca Voce a generației sale?
Mihai Vieru: Nici eu nu mi le mai găsesc. Parcă se topește tot. Dar cam așa funcționează și viața. Acum nu știu cât de succes este, dar m-am spus pe mine și o mulțime de gânduri. Fie conflictuale, fie armonioase. Sincer, m-ar fi pieptănat să apară în manualul de clasa a XII-a mai degrabă, decât să fie
stoc epuizat. Dar e o chestiune de orgoliu mai degrabă decât de economie, să zic așa. Trăiesc poezia la maxim. Acesta este un secret important. Să poți să trăiești ceea ce te scrie și te definește ca ființă. Să trăiești cum ai scrie, să scrii cum ai trăi. M-aș feri de cuvântul „succes”. Ce va fi fiind asta în ce privește poezia. Una este să iei toate evenimentele din viața ta „în piept, la puterea a zecea”, vorba poetului Traian T Coșovei, alta să ai abilitatea de a le converti în scris frumos, în formule magice ale frumuseții, după cum spunea Giambatista Marino, și alta să te bucuri că intră în vorba și simțirea oamenilor.
Sunt ceea ce Mrs Jane Broadie ar numi „A girl with an impression”, ceea ce mă califică pentru ornament publicitar pe două picioare. Romanul lui Muriel Spark a fost chiar și ecranizat cândva, după 1965. Nu îmi iese foarte bine discreția, ci numai delicatețea și tandrețea, mai nou, mai ales că mă bântuie un daemonium meridiani la care nu mă așteptam să mă mai tăvălească așa de tare.
Îmi place să cred că sunt iubit pentru că îmi place să creez punți între oameni diferiți ca stare socială, ca model de gândire, între trăirea propriu-zisă ca limbaj și limba de expresie românească. Cu o vorbă a poetului Sorin DespoT: „Miki este iubibil!” Nu știu cum este exact. Iubesc sindromul iubirii, legea iubirii. Mi se pare cel mai firesc și ușor lucru din lume. Și aici nu mă refer la dragoste, ca un sentiment de patimă, ci la orice s-a putea încadra din punct de vedere canonic religios în „fapt de iubire”! Sunt onorat să fac parte din generația 2000 sau MM, cum o mai răsfățăm noi. Sunt scriitori foarte buni toți. Și foarte mulți! Sunt o bucurie și o uimire pentru mine. Îi iubesc pe toți!!! îmi amintesc o fază faină. Se ocupa Vasile Leac de experimentul Săvârșin. Citeam pe tren din primele două ediții și nu reușeam să mă desprind. De câte ori se termina câte un ciclu al vreunui autor de ai noștri, rămâneam cu un gol în inimă, ca după stâlpul de telecabină. Sunt oameni care îmi luminează fața. Vorba unui poet prieten: „Când se luminează, mă luminez”. Cât sunt de voce în generație nu pot să spun,
dar cu siguranță aș menționa cel puțin vreo
treizeci înaintea mea. Mă bucură că se scrie literatură foarte bună și ei, adică noi, mai avem
de spus câte ceva înainte să trecem „into that
good night”.
Camelia Iuliana Radu 2 Ești definit de critica literară ca fiind douămiist, tu ce poți spune despre poezia ta? Te întreb pentru că nu ai o scriitură tot timpul rece, plus ca imaginația mă duce adesea spre poezia onirică.
Mihai Vieru: Poezia mea este una ermetică ca sens, nu și stilistic, însă. Cu referințe livrești, cu trimiteri, cu multe co-respunderi, con-versii de ad-
versități și mereu cu trimiteri spre misterii. Așa mă răzbun eu pe dracul, pentru că sunt un om slab, problematic. Mă fascinează visul, reveria. Diriginta mea, doamna profesoară de limba și literatura Română, Gabriela Marinescu a văzut asta de la bun început. Mi-a zis: „Când vei fi mare, vei folosi substanțe, pentru că îți place starea, nu băutura în sine” Ceea ce s-a și întâmplat, înainte de a începe să scriu. Scrisul este o explozie, este o exteriorizare, o spunere de sine, dar, hei, ce spun eu platitudinile astea? E indefinibil. Imaginația are un loc foarte special, dar ca și consumul oniricelor sau psihedelicelor nu are valoare în sine, dacă nu ai și o bibliotecă citită în spate! Și iar mă duce gândul la un slogan al lui Sorin DespoT: „Bă, da tu cărți citești?”
Camelia Iuliana Radu 3 Cum scrii? Unde scrii? Ce te inspiră? Și de ce scrii? Ai un ritual personal, ai tabieturile tale, cum vine inspirația la tine? Și, de fapt, ești un poet de inspirație sau unul de construcție a poemului? Te inspiră muzica, pictura? Sau?
Mihai Vieru: Peste tot! Pe unde apuc. De obicei scrisul vine când sunt singur. Când merg pe stradă, când se limpezesc evenimentele, când încetează viața dinamică și timpul reflexiv își intră în drepturi. Nu pot scrie pe telefon, mă inhibă. Cei din MM- plus reușesc cu succes chestia asta. Sunt un poet de inspirație. Construcția este un algoritm care rulează pe fundal.
Camelia Iuliana Radu 4: Hotărăști în poem un centru metaforic sau ideatic sau poezia curge? Ce te interesează mai mult la o poezie? Atmosfera, emoția ta, starea momentului, construcția, ce anume? Te interesează cum te percep cititorii?
Mihai Vieru: Ce pot să îți spun este că nu scriu pentru cititori, cât pentru a delesta din mine gânduri care iau forma poetică. Atmosfera contează. Enorm. Construcția, după câte ți-am spus, este un algoritm care lucrează în fundal.
Momentele sunt un prezent continuu.
Camelia Iuliana Radu: 5 Cum te-ai hotărât să scrii poezie? Când? Care a fost momentul declanșator al poeziei? Ai avut un mentor literar? Poezia cui te-a influențat? Ce poet îți place azi, dintre cei care au fost? Dar dintre cei care sunt contemporanii tăi?
Mihai Vieru: Târziu. M-a durut Bacovia și m-a durut Nichita. Pe tata l-a durut Ștefan Augustin Doinaș. El și-a dorit foarte mult o fată. Fata mea s-a născut de ziua lui Augustin Doinaș. Săvârșitu-s-a.
Camelia Iuliana Radu 6 Te-ai schimbat ca poet? Ești consecvent începuturilor tale în poezie? Te vezi ca un poet al stilului sau îți place sa inovezi? Mihai Vieru: Un poet nu are cum să manierizeze. Un volum se schimbă de la unul la altul. Așa trebuie. Nu am cum să fiu consecvent unde nu trebuie consecință în scris!!! M-am schimbat ca om, nu ca poet! Am o familie frumoasă și o tristețe plină de tristeți!!!
Camelia Iuliana Radu 7 Care este relația ta cu mediul literar? Ai prieteni poeți? Participi la evenimente? Mihai Vieru: Îi iubesc pe toți, iubesc Sudul, pentru că am crescut acolo. Iubesc Ardealul, pentru că am ajuns acolo, Moldova, deși minunată și leagănul bunicilor mei, nu mă are în inimă și îmi e trist. Particip când pot la evenimente. Cel mai recent, la Institutul Blecher, din ziua alegerilor. Pentru că îmi e dor de ai mei! Nesfârșit!
Camelia Iuliana Radu: 8 Ce înseamnă dragostea pentru tine, Mihai?
Mihai Vieru: Nu știu! Știu numai iubirea! Îl
întrebi pe Miki sau o întrebi pe Micah?
Camelia Iuliana Radu 9 Poți să divulgi un secret despre tine?
Mihai Vieru: Vorba lui Johnny Bravo: Mister, I have 2 words for you: No!
Despre ... Mihai Vieru
Subiectul poetic este încărcat de solicitudine şi de mărinimie faţă de tot ceea ce freamătă: discursul lui Mihai Vieru reînvie într-un sens demisticizat un franciscanism pe care-l crezusem
pierdut M.V. e un pictor impresionist care preferă să lucreze cu instrumentele unui artizan de limbaj, manierismul lui se subţiază şi se îngroaşă nu după mode, tehnici sau scheme prestabilite, ci în ritmul în care sîngele îi scaldă inima aşa de încăpătoare. Vieru este, cred, cel mai
stănescian poet 2000-ist, înrudit fiind, de asemenea cu cel mai valoros urmaş al lui Nichita Stănescu şi poetul cel mai devotat în superbia afişată şi în opulenţa metaforei pe care a cultivat-o,
Ion Stratan. Mihai Vieru e un spirit întotdeauna impresionabil şi întotdeauna sensibil, iar poezia sa construieşte fără să şi-o propună în mod explicit o imagine transfigurată a realităţii, pe care o îmblînzeşte făcînd-o
nu doar suportabilă, ci spectaculară
(adică plină de culori şi ritmuri ameţitoare) de aici şi excesele imposibil de ignorat ale acestei poezii, dar ce ar fi pînă la urmă lumea lui ShiNoBi fără excese şi exaltări?”
(Claudiu Komartin, Poezie şi Exaltare,
„Tomis”, martie, 2009)
Poezia de aici, oricât şi-ar schimba machiajul de la un ciclu la altul, nu e pentru neiniţiaţi. Proiectul modernist rămâne în picioare, chiar şi în varianta lui soft, postmodernistă.
(Felix Nicolau, Ozon filtrat nemilos,
„Arca”, nr. 1-2-3/ 2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu