Prefața este semnată de scriitorul Ovidiu Dunăreanu.
Cinci degete avem la o mână. Diversitate în unitate.
Un volum confesiv. Un volum al meditațiilor personale, expuse pentru identificare/ simțire cititorilor?
Din volum:
încredere
când m-am rătăcit în miez de viață
orbecăind prin pădurea simțurilor
fără să mai îmi aflu poteca
ți-ai presărat grijile
pe liniile palmelor
să-mi lumineze drumul înapoi
după care ai lipit afișe cu noi
pe copaci și pe case
în piață și autobuze
la spital și poliție
acum aștepți
cu nasul turtit de fereastră
întoarcerea fericirii
în deșertul de zăpadă
lumina se târăște prin tranșee
săpate în munți de alb
intră în case palidă
oamenii merg agățați
de cabluri ca locomotivele
scot aburi
din adâncul lugubru
se aud animalele cum țipă
nici morții nu se mai strică
îmbălsămați de ger
foamea i-a înțepenit uluită
pe turla bisericii
derdeluș
plin de copii jucăuși
în deșertul de zăpadă
Dumnezeu se întreabă
la primăvară vor avea loc
cu toții în Arcă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu