sâmbătă, 7 noiembrie 2020

Ramona Müller - „Atacă și fugi! (Confesiunile păpușii vodoo)

 

 Cu volumul „Atacă și fugi! (Confesiunile păpușii vodoo), editura Neuma, 2020, Ramona Müller rupe șirul volumelor cu puternice tușe ezoterice.   Cuvântul vodoo tot la ezoterism  ne trimite, dar  scrisul este altul decât în cărțile precedente. O concepere  și o viziune maturizată îl face aparte.

Autoarea a dat frâu trăirii să facă salturi, tonouri, să se avânte în carnea cuvintelor cu
voluptatea iubirii. Se face una cu zvâcnirea sensului, îl mână în locuri inedite, îl lasă liber, dar  strunește iureșul prin pasul inegal al versului. 
Pe coperta a patra editorul Horia Gârbea girează volumul.

(din volum)

 

universală

țipătul meu

este o gaură neagră

și totuși

ecoul sună a femeie

 

să nu lași lumina aprinsă

îmi spunea tata în fiecare seară

după ce mă îmbrățișa

mă trezeam speriată

călcând pe cămașa lungă de noapte

din finet

 

visul apăsa pe clanța ușii de la baie

se deschide

la nord o stea

atunci când virgina își caută zorii

inorogi de gheață

topesc copite de amurg

duminica poemului

 

spre asfințit roadele sunt gratis

 

 

made în școală

 

în afara faptului că nu am mustrări de conștiință

totul este ok

condiția umană rămâne totuși necondiționată

 

port munții în rucsac

și câmpiile în buzunarul pantalonilor de trekking

casa mea încape într-un cort

mă pot muta chiar pe Arca lui Noe

dar ce folos

fiecare ne purtăm potopul

 

mână lângă mână

tâmplă lângă tâmplă

așa te-am învățat să gândești copile

sădind un pom

iubind o floare

 

trăind lucrurile în matca lor

peste linia oscilantă a gândului

dincolo de harta fizică a lumii

există lumea celor mulți

din care facem și noi parte

 

ți-am purtat biserica vieții

la orice pas

și la foc de tabără

am șters tabla de mai  multe ori

decât te-ai rugat tu

pentru nota din catalog

 

extrașcolar nu înseamnă extradragoste

ți-am fost dascăl

prin cuvânt și faptă

poți șterge multe

dar în catalogul vieții îți rămân

întâmplările și caracterul

chiar și media la purtare

 

curând totul se va termina

vom motiva absențe

și vom călători departe

spre Câmpiile Elizee

 

 

despăgubirea duminicilor furate

 

am extins noaptea din sufletul meu

azi e luni

dar trăiesc un rest de duminică

pe sofaua unui hotel părăsit

 

închiriem spațiul dintre facturile neplătite

cu și mai multă solitudine

ții minte când am petrecut ceasurile amiezii

într-o gară a realității

iar visele noastre  împrumutau

tirajul clipelor de chihlimbar

 

tocurile  mele flamingo pășeau pe

acoperișurile barbare de dorințe

îmi ofereai nuci verzi la colțul oriental

 

iarna mea are încă șuvițe roșcate

doar rădăcinile albe

obosite de povestea amantului rătăcitor

o cale ferată

o cale întoarsă

un du-te de-aici

vino mai încoace

repetitiv și adânc

ca un fermoar tras din reflex

 

azi e luni

nerăbdarea tainic miriapod se strecoară

prin pereții craniului refuzat la inventar

ești încă aici

 

râdem amândoi

admirând stelele

pe care le torn în pahar

și le beau și le trăiesc

cotă parte în despăgubirea secetei mele

o mare secetă de lacrimi

și de duminici furate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu