O poveste
Poate nu se va ști niciodată
unde ajung zilele
în care am fost fericiți
pe care mări sau pământuri
li se poate afla cenușa
când noi mai căutăm încă
o poveste care să le prelungească sfârșitul
așa cum obiectele emancipate de utilizarea lor
mai se lasă folosite o dată
Doar amiaza se stinge
în așteptarea unei alte amiezi
pariul cu hazardul
este aproape cunoscut
și nu ai nimic să adaugi
acestui dor mărturisit
ce va despărți mereu apele
Lucruri esențiale
Iluziile de care avem mare nevoie primăvara
se aglomerează
în balada spusă de arcușul unei viori
și crengile măceșului dintre blocuri
când petreci cu singurătatea
cu voluptățile și idiomurile ei
știute aproximativ
ca și cum ai învăța cât se poate de repede
o limbă străină în care nu vrei dar trebuie
să comunici lucruri esențiale
Statuile fug de pe socluri
într-o mină de sare
iar portretul istoriei
are ceva din grația unei femei
ce nu te-a iubit și care de la o zi la alta
devine tot mai frumoasă
ca o scânteie albă
ce rămâne în ferestre
asemeni prafului de pușcă
peste mâinile ce nu au folosit mânuși
Atunci
Nimic nu este adevărat atunci când iubești
iar Octombrie își amână plecarea
odată cu puful de pielea fructelor
și fărâmițarea lucrurilor vechi din poduri și
grădini
când avem încredere în judecata
acestei zile suferinde
și-n numărul anilor trecuți
cu mult mai mic
decât cel al țintelor pe care nu le-ai ajuns
sau nu te-au ajuns ele
în mișcarea browniană a istoriei
ce nu ține mereu să facă dreptate
celor încântați de cunoștință
sub cerul oglindit în tăblăria
acoperișului în două ape
peste care soarele
în fiecare toamnă cade învins
Păsări de fum
Anduranța noastră la tot ce este posibil
se poate încerca
călătorind incognito cu trenul
ce taie în diagonală câmpia peste care plouă
când orele primăverii sunt
femeile tinere și tăcute întâlnite demult
zărite acum de la fereastra vagonului prin gări
mici unde seara bate ca o inimă
în sălile de așteptare
iar tufele de liliac se scutură
de-a lungul peroanelor ce se termină brusc
și încep maidane, pâlcuri de pădure,
buruieni sălbatice, cătunele abia menționate
în tomuri de sociologie și geografie umană
unde poți privi în față
masca neutră a tot ce nu vrea să se schimbe
când istoria prea rar ne dă dreptate
și păsări de fum se înalță peste lapidarul zilei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu