Mulțumesc pentru carte!
din volum:
spre grădinile de vis și lumină
ale nostalgiei
doar ochii închiși pot să vadă
cum pe ramul uscat în zilele palide ale unui anotimp
nesfârșit
înfloresc mici flori pentru aduceri aminte
de nimeni cunoscută cu adevărat trecerea noastră
doar cel care tace îndelung poate în cele din urmă
să cuprindă esența cuvintelor aruncate la întâmplare
și pierdute apoi într-o lume de fum și cenușă
doar însinguratul poate sta liber și fără vreo vină în
mijlocul mulțimii
ca într-o groapă cu lei gata să-l sfâșie la prima lui
tresărire
atât de multe dimineți în așteptarea nopții
atât de multe nopți în așteptarea dimineții
suntem ziduri dar într-o zi vom deveni ferestre
candelă abia pâlpâind prin vântul cel negru sufletul
nostru
dincolo de vizuinele unei umanități împovărate se
deschid
grădinile de vis și lumină ale nostalgiei
nespus de blând ele ne vor ucide
flamură la catargul corăbiilor noastre
amintirea zilelor în care am trăit în tăcere cu ochii
închiși
vom ajunge însă în cele din urmă
la țărmul unde noapta înfloresc tamarinii
și fiecare tresărire a noastră va deschide prin lume
ferestre luminate discret de toate cuvintele
pe care le-am scris și-apoi fără vreo vină și din iubire
le-am aruncat prin lume spre mai departe
palida stea a singurătății
la masa ta singurătatea n-am stat decât un veac
și acela mort nostalgic îmbrăcat în versuri seci de
nimeni înțelese
chiar te-am iubit deși au fost atâția ani în care din
tinerețe și inocență te-am uitat
la masa ta singurătate am învățat să fac din spadă torță și
din cuvinte felinare stinse
ca fulgerul răzleț prin bezna unei lumi
deprinsă cu praful cenușa pulberea și sufletul sărac
îmi reapari acum imperial-măiastră mai vie decât mine
mai albă decât poetul ce înflorește-n alb copacii
primăvara
palida stea călăuzind pirații pe-ntinsul unor mări care se
vor oceane
mereu ascunsa-n mine blazonul tău îl port
și printre norii iubirii pătimașe și-n subterana aspră a
viciului și-a morții
cântec pentru prieteni
hei voi amirali ai flotelor de păpădie
iscălitori preagrabnici de versuri printre nori
iată munții-s tociți și prefăcuți în nisip
luna-i agrafă prinsă într-o buclă rebelă
soarele râde ascuns în buzunar
să începem deci vânătoarea din zori
alergând prin cercuri de ape
dați-i și primăverii o șansă
o eșarfă albastră și un nod la batistă
pornim iată umăr la umăr
pești aurii cu trei dorințe ascunse-n acvariu
traversăm la întâmplare ani cuminți
apoi întoarcem clepsidra
și salutăm cu o floare la rever
norii care trec și ei împreună cu noi
spre mai departe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu