Un glob de pus în bradul literar
Într-un brad literar, unul dintre globurile pe care le-aș pune să strălucească în bucuria iernii
ar fi volumul poetei Mioara Băluță - Frunze sub un ștergător de parbriz, editura Rovimed, 2020.
Prefața este semnată de Dan Bogdan Hanu.
O carte de citit, de sorbit odată cu înghițituri mici de cafea/ ceai, nu doar în dimineți de iarnă.
din volum:
***
ne naștem cu dorința de a merge.
trăim cu o imensă foame de a fi.
dacă ne-am opri
am rămâne unii în fața celorlalți
cuprinzând cu privirea
labirintice prăpăstii.
câteodată cerul
și trecerea vânturilor.
altădată lacuri imense
munți
aproape invizibili.
aer tremurat
sub granițele lumii.
***
iarba a crescut.
sunetul ei a trecut
prin ferestre...
ne-au spus că zeii noștri
au îmbătrânit. ne-au spus că nu
ne putem împotrivi. că lupta trebuie
dusă cu mănuși. cu măști și cuvinte
împrăștiate ca muniție. ave maria!
m-am rugat pentru liniște
cu liniștea la tâmplă.
ape negre au venit
să-mi încerce pragul.
aș fi vrut
să-mi sfărâm cubul. aș fi vrut să pot opri
căderea unei singure frunze pe zăpadă
într-o noapte
în care nu era nimeni prin preajmă.
Mulțumesc autoarei pentru acest frumos cadou de sărbători!
„iarba a crescut.
sunetul ei a trecut
prin ferestre...”
memorabile versuri.
Teo Cabel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu