Gabi și
Horia...
...plecat-au iar prin țară să cânte. Și să-i
încânte, cu siguranță, pe tot mai puținii împătimiți de clasic. De Beethoven,
mai exact, în cazu` de față. Că tot se-mplini sfertu` de mileniu de la nașterea
lui. Norocoasă, sigur, pentru pământeni. Căci Ludwig le-a lăsat ca zestre mulțime
de sunete pline de har. Ordonate melodios, armonios, excelent pe portative
nemuritoare. Ce stau neclintit, cu maxim folos, pe pupitre oricând și oriunde
pe glob...
Au stat, în ăst Brumărel, și p-ale
muzicienilor noștri faimoși. Gabriel Croitoru și Horia Mihail. Care-au tălmăcit
iscusit trei sonate ale Marelui Surd. Toate mândre și plăcute auzului cert.
Fiindcă-s construite superb și proaspete se țin și-n ziua de azi. Mai cu
seamă-n redarea celor menționați chiar în titlu. Oameni pricepuți la claviatură
și corzi. Gabi având în posesie o ceteră veche și faină. Cândva, mânuită de
însuși Enescu. Ce sună splendid ș-acu`. Croitoru o pune la treabă,
de fiece dată, fertil. Și-n astă toamnă, neîndoios. E violonist de soi, neavând
componistul omagiat a se plânge cumva. Întrucât minunat i-a redat cele trei
creații strălucitoare diamantin...
A făcut-o din nou, în supertandem, cu Mihail.
Pianist de vârf în acest moment, deplin meritat. Sunt prieteni, colegi cu amplu
respect pentru note. Colaborează vrednic, rodați, sudați fructuos. O mai spun o
dată: pe lume-s veniți pentru-așa ceva. În sală am fost și mă pun chezaș pentru
ce afirm. Mi-au bucurat sufletu` mult și-am uitat norocos de covid. Le voi fi aproape
cât se va putea, convins mie-n sută că nu voi greși. Poate, și voi cititori ai
tabletei, la fel...
Adrian SIMEANU
foto internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu