Cine
știe de ce „Toamna se numără bobocii”?
Prima
zi de septembrie. O dimineață liniștită. Bineînțeles, un termen cât se poate de
relativ, liniștită.
Dacă
deschizi televizorul altceva numeri, nu boboci. Scumpiri. Facturi mărite,
privatizări cu frâna pusă de vreo treizeci de ani încoace.
Război.
Cum o fi la Talibani să stai cu arma în mână de dimineața până seara?
Prima gură de cafea - prima porție de nitro a zilei - deschide poarta gândurilor.
Încotro? Unde? De ce? Cum? Pentru ce? Pentru cine? Iar?
Pulsul vieții ne animă pe toți la fel. Pulsul locului are zvâcnetul lui specific. Pulsul lumii este altul.
Valul patru al pandemiei lovește toate hărțile, indiferent de forma de relief, de organizarea administrativă, urbană sau rurală, de forma de stat, regat, republică. O să numărăm iar restricții? Pentru vaccinare se oferă tombolă, se oferă bonuri de masă.
Eu m-am vaccinat fără să mi se promită sau să mi se dea nimic.
Ce numărăm? Speranțele noastre? Bucuriile? Dacă va mai fi în dicționar cuvântul pensie ca actualitate și nu ca arhaism, când ne va veni nouă rândul să ieșim la pensie?
Sau trag unii speranță că ne aranjează covidul?
Întrebări multe! Răspunsuri? Aici se face numărătoarea, „două la prefectură, două la primărie”
Ce numărăm? Oameni care au muncit o viață și nu se încadrează la pensii decente? Care își pun deoparte banii pentru sacoșa de medicamente?
Ar trebui să numărăm zilele când vom da înapoi banii pe care îi tot împrumută guvernele pe garanția generațiilor viitoare.
Să ne numărăm valorile. Sunt exemple de supraviețuire, de reușită.
Alergăm după ce? Iluzia zilei de mâine? Cine o garantează?
Multe întrebări. Răspunsurile nu le dau alții pentru noi.
E bună o cafea de dimineață. Să ne aducem aminte de ce se numără bobocii toamna.
Avem un motiv să o facem, începe școala! Să mai dăm și pe la bibliotecă, pe la librărie să mai cumpărăm câte o carte. Campaniile electorale de ce se fac oare doar cu muzică și mici?
Teo CABEL
Prima gură de cafea - prima porție de nitro a zilei - deschide poarta gândurilor.
Încotro? Unde? De ce? Cum? Pentru ce? Pentru cine? Iar?
Pulsul vieții ne animă pe toți la fel. Pulsul locului are zvâcnetul lui specific. Pulsul lumii este altul.
Valul patru al pandemiei lovește toate hărțile, indiferent de forma de relief, de organizarea administrativă, urbană sau rurală, de forma de stat, regat, republică. O să numărăm iar restricții? Pentru vaccinare se oferă tombolă, se oferă bonuri de masă.
Eu m-am vaccinat fără să mi se promită sau să mi se dea nimic.
Ce numărăm? Speranțele noastre? Bucuriile? Dacă va mai fi în dicționar cuvântul pensie ca actualitate și nu ca arhaism, când ne va veni nouă rândul să ieșim la pensie?
Sau trag unii speranță că ne aranjează covidul?
Întrebări multe! Răspunsuri? Aici se face numărătoarea, „două la prefectură, două la primărie”
Ce numărăm? Oameni care au muncit o viață și nu se încadrează la pensii decente? Care își pun deoparte banii pentru sacoșa de medicamente?
Ar trebui să numărăm zilele când vom da înapoi banii pe care îi tot împrumută guvernele pe garanția generațiilor viitoare.
Să ne numărăm valorile. Sunt exemple de supraviețuire, de reușită.
Alergăm după ce? Iluzia zilei de mâine? Cine o garantează?
Multe întrebări. Răspunsurile nu le dau alții pentru noi.
E bună o cafea de dimineață. Să ne aducem aminte de ce se numără bobocii toamna.
Avem un motiv să o facem, începe școala! Să mai dăm și pe la bibliotecă, pe la librărie să mai cumpărăm câte o carte. Campaniile electorale de ce se fac oare doar cu muzică și mici?
Teo CABEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu