Poetul citind la Bookfest 2022
ASTǍZI
Astăzi am vorbit
pentru prima dată cu unul ca el,
un om simplu
care m-a întrebat ceva
lipsit de importanţă, dar
contând mult în dorinţa sa de
a-și compune realitatea;
pentru mulţi din cei prezenţi acolo
lumea își arăta într-un fel sfârșitul,
pentru el, trupul
de care fiecare vom avea nevoie,
nu;
astăzi, pe neașteptate,
am putut să zăresc cum
chipul lui Dumnezeu din om
se dezvăluia, părelnic,
într-un gropar;
ADUNAREA
Nu venisem pentru ele;
era o duminică de noiembrie
care ţipa în noi
și fiecare adusese cu sine
multe, destule lacrimi -
toţi eram îmbrăcaţi cu o dragoste;
locul adunării, vechi,
cu pereţi având sfinţii aproape
șterși de timp,
își trăia și el bătrâneţile,
laolaltă cu preotul
și tot mai puţinii enoriași;
slujba a fost scurtă,
nici discursul, cel după datină,
nu a durat mult;
fiecare a trecut prin dreptul
sicriului,
apoi mortul a fost scos
cu picioarele înainte, din biserică;
unchiul fusese un om vesel toată viaţa,
dar acum nu mai zâmbea;
în interior,
așezate în firida din stânga naosului,
cea legată de ferestrele pe unde
lumina înaintează spre altar,
rămâneau fotografiile a două tinere
și câteva glastre cu flori;
le-am mai privit o dată, din ușa locașului,
afară virusul trecea cu o ambulanţă,
și atunci m-am gândit la Nelle Harper Lee,
și romanul ei celebru,
,,Să ucizi o pasăre cântătoare’’,
fără nici un rost;
CUM ARATǍ DRAGOSTEA
O mulţime de candele
cu forme, mărimi, culori diferite,
dar mai ales roșii,
ard așezate pe
mormântul unui sinucigaș,
într-un colţ de cimitir;
așa arată dragostea
pe care fiecare o poartă în piept,
mai multă sau mai puţină,
după cum o lași să te cuprindă
și căreia îi dai foc câteodată,
pentru cineva
care nu a putut să mai ardă;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu