marți, 8 octombrie 2024

Andreea Zaleschi-poezie

 


A absolvit Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași – grafică publicitară (licență și master), masterand, la SNSPA București – Putere executivă și administrație publică.

A debutat în 2022 cu primele poeme publicate în antologia de proză și poezie contemporană România-Australia – ”STREET MUSICIANS”, volumul 7, editori Mihaela Cristescu & Sue Crawford.

Este inclusă în antologia clubului de lectură Noise Poetry, alcătuită de Mihai Marian: „Ce-ți spui noaptea înainte de culcare”, Editura Cartex.


22.3 duhul furtunii

Furtuna este pentru calm și nostalgii.

Cu soarele ne pavăm unele căi,

chiar dacă haosul stă la masa tratativelor cu razele sale.

o pereche de idei duhul

a ieșit din lampă dorința e acolo

iureș de apă un râu năvalnic

un președinte

fugind către Casa Albă și

cerul luminându-se de ziuă.

liniștea îmi e pe partea

stângă

iar inima, o carte de joc pe margini

arsă

arlechinii dansează pe scena

teatrului de valori

iar el mă privește tăcut cu

gânduri străvechi.

întregul stă în acea tăcere

din ochii lui

infuzând Necuvintele

jumătăți de soare și

nopțile cu luna albastră sunt bagaje

de vorbe

uitate pe vioara veche

când furtuna își tună gândurile

cerul nu ne mai aparține.


21.0 prezent și Cluj

ultimele amintiri

tălăzuiesc în ape care se evaporă

nu au reprezentat

nimic. Îmi pun sufletul

pe raftul din

biblioteca veche, la locul lui,

iar cerul sub pod stă încolăcit între stele

căderi de Perseide și credințe, o speranță inutilă

și o plecare

când sosești aici

e un capăt de lume mică

dar cuprinzătoare

de ce să cauți bătăi de inimi cunoscute

pe o graniță din ape uitate?

zilele viitoare am vorbit… nu chiar, scuze.

Zilele trecute vorbim în viitor.


17.2 căsuța

lucrurile funcționează alene

în tandem

cu tăcerile cu mașinile zgomotoase iarna

cu verile călduroase sau

chiar cu paginile cărții

date una câte una

una câte una

găsești cuvinte

care construiesc

căsuțe în interiorul inimii tale tăcute

poate pereții sunt puțin strâmbi și ai aruncat

degeaba vorbe aievea în ei și stările bat

neinvitate la ușa mică din lemn

și căsuța pare neterminată.

oricum - îți zici -

e ok și așa câteodată

mai ales când îți dai seama că acea Căsuță

din interiorul tău va avea mereu

un locatar

chiar și în zilele în care lași ploaia

să te conducă pe drumuri fericite.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu