„Cargo” și Bărar
N-am
cum să nu scriu iară despre trupa timișoreană. Odată ce-al ei făurar pieri recent lovit de covidul ucigaș. Adi Bărar fu – și rămâne – un rocker român remarcabil. Mânuia chitara precum
o fac și alții de pretutindeni. Cu iuțeală și
pricepere incontestabile. Cu melodicitate incontestabilă. De-asta hiturile acumulate
an de an sunt și azi ascultate cu
plăcere nedisimulată. Iară concertele adună mii de oameni,
tineri și maturi, prin piețe. Semn că și
prin ”Cargo”, genu`, peren se arată. Și atrăgător copios în continuare...
Bărar a purtat pân` la moarte stindardul
acestui grup. De treizeci și
șase de ani, mai
exact. De la înființare
până-n
martie ăsta neîndurător. Era un cordar
de nădejde, cu sunet plin
și pregnant.
Deopotrivă
vocalist. Cât despre perioada colaborării cu Kempes
(Ovidiu Ioncu), numai cuvinte de laudă maximă. Fincă și
acesta era un gurist de top. Cu acute mai rar întâlnite, realmente răscolitoare. Compunând și cântând împreună cu ceilalți refrene melodioase, armonioase, constant
fredonabile. Atingând în suflete,
inevitabil, sensibile corzi. Port în minte, nedespărțit, superbele „Aproape de voi”, „Mama”, „Dacă ploaia s-ar opri”, copleșit mereu de încărcătura lirică amplă, vibrantă adânc. Neîndoielnic perenă și-nvăluitoare asemeni...
Atmosfera muzicii celor de pe Bega nu te lasă indiferent
nicidecum. Întrucât suportul ritmic e
unu`
temeinic. Chitara, de bază. Linia melodică are influențe particularizante. Așa că dacă zicem „Cargo”, zicem heavy metal
de calitate. Cu nuanțe etno balcanice
adecvate. Și pentru el trebuie
clar a-i mulțumi și răposatului Adi Bărar. Care sui la Ceruri, din
nefericire, însă nu ne-o părăsi niciodat`. C-o să-l primim în gând orișicând, ca-n versurile
minunatei piese, și-o fi alături de noi neîncetat meritat...
Adrian SIMEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu