Poetă nedebutată, semnează cu prenumele tatălui din motive identitar-afective și pentru că Petre este o ingineră care nu a lucrat niciodată ca ingineră.
A lucrat în presă colaborând pe secțiuni tehnice de agricultură în presa de specialitate și la secțiunea opinie politică la „Jurnalul Național” o scurtă vreme. Preferă presa independentă în care se mai implică și o susține în proiecte. A mai publicat texte pe platformele online „O mie de semne”, „Noise Poetry”, „Revista Zugzwang” și „Poezia de duminică”.
Gândul
că te revăd
mă întinde pe spate
în lumină & pofta
îmi descoase coastele
mâinile sapă fântâni mici
Trăiesc într-o vară care se termină brusc. E frumoasă plaja cu puțini oameni. În afară de fiică-mea nu văd alte dovezi de viitor al țării, doar un castel de nisip și câteva urme ale altor copii. Sau poate sunt ale mele din verile trecute. Muzica ambientală e spartă de vocea găleții cu porumb fiert. Fetele cu silicon poartă costume elegante, întregi. Însoțitorii poartă tatuaje imense. Toată lumea e acoperită, decentă cumva. Mai puțin briza și privirile. Mă îmbrac într-un struț ascuns între pălărie, copertă și nisip. Reușesc des să fiu singura topless, brainless & alte less. Întreb un prieten pe mess: oare există plajă de nudism unde se merge cu pieptul gol și inima vidată.
(what the living do)
în fiecare zi încerc să fac
ce fac oamenii vii
ața dentară trage scurt
de memoria măselelor de minte
mă uit cu încântare la pat
strig la mine fără să zic nimic
te-am trăit aici
și nu știu ce am
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu