Perfecțiunea
Femeia cu sandale albe rochie mov siluetă de invidiat
nu părea să mai fie tânără
toate celelalte cu gene buze false nas modificat și plete griblonde
nu se comparau cu ea
unduirea ei mersul felin șoldurile arcuite electrocutau
privirile bărbaților flămânzi de o iubire secretă
ce păcat că șchiopăta puțin
altfel ar fi fost femeia perfectă
Poveste adusă la mal
Cine seamănă cuvinte de dragoste în patul imaginar
cine ascultă furtuna cum bate la geam
anonis vlontakis e preferatul meu
caut scoici noi în culcușul mării
valul vine cu povestea noastră
repetăm numele și cifrele care au mai rămas
până la sfârșitul veacurilor
Bărbat plecat la vânătoare
Ca un vânător te avânți în hățișul clipelor
discursurile tale plac mulțimii
ești aici în bătaia vântului fir de nisip în deșert
ești cel mai înalt de aceea mistrețul se supune vrăjit
cade la picioarele tare oamenii aclamă ba unii înjură
deschizi cetatea ferecată cu lacăte de argint
armele tac deși războiul continuă în surdină
un tren străbate pădurile de silabe uuuuuuuu
aaaaaaaaaaaa
vaiiiiiiiiiiiiiiii
Femei cu pistrui
Liniștit
mângâi cu ochii scaunul pe care m-am așezat
tu habar nu ai cum sunt pistruii unei femei
nu știi că ea poartă pietre de moară în sandale
când încerc să îți scriu un mesaj
telefonul se rupe în două ca marea înaintea lui moise
mulțumesc e un cuvânt de adio
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu