marți, 13 septembrie 2022

Poezie Maria DOBRESCU

 












1. o să-ți strecor în vene
un strugure
în artere îți va pulsa dulce
un chin
vei implora sângele meu
să curgă
în al tău
vom umple un gol
voi fi crudă

2. mi-am pierdut obiceiul
de a mă uita în oglindă
pipăi
din când în când
cusătura dintre corp și suflet
azi
simt o denivelare
în dreptul coastelor
o rană veștedă
înflorește cheaguri
va fi o recoltă bogată

3. nu ești aici
ești o întâmplare încăpățânată
ești o viperă verde
cu ochii cusuți
cu limba încolăcită
în gândurile mele
pe sâni mi-au crescut solzi
nu mă părăsi
cumplită e foamea de pâine
cumplit e frigul din sânge
lungiți pe pământ
vom pune distanța pe lanț

4. e doar lumină
îți simt atingerea
pe carnea mea
flacără
pe ochii mei
căpșuni fără rod
un singur an
ar trebui să aștept
înflorirea
sunt un trandafir bolnav
din degete ți se scurge
zeamă de piersici
vii
nu știu spre cine înalț glasul
numele tău
fig
îmi răsună ecou

5.unde trăiesc eu
nu a mai trăit nimeni
nimeni nu a murit
o zi și două jumătăți
nu-i vom spune nimic păstorului
vei sacrifica oaia
gargara cu sânge
ne va apropia
mult
ssst!
te voi împușca
așa cum mi-ai cerut
un mormânt
în mijlocul oilor
nimeni nu mă știe
dacă îmi va tremura mâna
să mă ierți

6. nimic nu mai e
la locul lui
doar pata
lăsată de un păianjen
pe albul din baie
îmi amintește
de un ritual
cu multe cărți
într-o sacoșă roșie
de la Kaufland
lipsa apropie frigul
camere goale
nopți goale
o lumină goală
pun palmele la ochi
mă ascund
de absența ta

7. realitatea e un vaccin
cu efecte adverse
avem
o pisică roșie
doar noi știm asta
vecinii o văd
alb-negru

8. când dorm
în patul tău
îmi deșurubez sânii
îi așez
pe tava de inox
de la vechituri
un cadou inedit
cheia de șaișpe nu era acolo
unde
mi-ai spus
fără sâni
par o frescă
bizantină


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu