Pe cale
Mreană, mreană, năzdravană,
Fiica Domnului, Ileană,
ai trecut pârâul clar,
c-o scânteie de amnar.
Ai lăsat în prag de toamnă,
un surâs, frumoasă doamnă,
E-ncarnat în chip de dor,
pârâu dulce, croitor,
peste delnița cutată,
de Dumnezeu măsurată,
pumn de rouă peste mal.
Ileană, timpul este un cal,
ce te poartă-n zbor înalt.
Ai trecut vioaie-n salt,
pentru grâne, pentru rost,
În Dumnezeu adăpost.
Te-auzii în zi de cânt,
doar o dată pe pământ,
cum lungeai în suflet pod,
să cuprinzi iubirea-n rod.
Mreană, mreană, năzdrăvană,
lumea toată e o rană,
ce se cere vindecată,
doar cu dragoste curată.
Pune-o vorbă pe la poartă,
s-apucăm un vis de toartă,
Și din pragul de tăcere,
să pășim în priveghere,
Căci intrând pe calea strâmtă,
Îngerul de pază cântă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu