un doctor devenit influencer peste noapte
ne zice
că nu există lucruri bune sau rele în sine, în viața noastră,
că noi le facem să fie așa
în funcție de cantitate, context, frecvență, calitate.
altul zice că-i rău să nu îți placă de tine,
să vrei să fii altcineva. recunosc, mi-ar fi plăcut să pot scrie ca Lispector, în paroxismul expresiei eliberate
de tirania percepției sociale
sau ca fetișurile mele masculine cu același nume: Constantin (Vică și/sau Acosmei),
să pară că totul se spune fără tine, în concepția comodă a inspirației care vine de una singură pe nespusă masă,
te umple de idei și energia
cuvintelor blând articulate, fără ,,opintire”, fără istoricul lung de corectare,
rostogolindu-se ca High Hopes din videoclipul Pink Floyd
cu ecou propagat într-o cameră goală, fără obiecte tampon, fără strop de solidaritate biografică
între tine și lume, între tine și tine
sper să nu ajung niciodată să-mi placă de mine
cum instigă trendurile motivaționale.
cred în ,,uncreative writing”, ,,unoriginal genius”,
în imitare ca formă activă de admirație;
mă simt un om mai bun, mai generos
în tot și în toate,
mai sigură pe urmele celor care
au croit tranșee
sau cărare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu