Furii
Când gheața cristalului
Din misterul ochilor
Se topește
Și creează noi posibilități
De a alege între
Prea multe necunoscute,
Între noile furii,
Dansează pe cioburi de sticlă
Siluetele altor zile.
I absentia vitae
(În absența vieții)
Lacrimile sunt doar
Picături de rouă
Ce poposesc
Pe chipul tău
Fără însemnătate.
Când te întorci spre furtuna
Din sufletul tău
Norii se adună deasupra ta,
Iar noaptea te cuprinde
În templul absenței
Și speranța e primordială.
Te pierzi în neadevăr,
Simți căldura pietrificării
Ce îți cuprinde veacurile,
Te afunzi în nisipul întunecat
Și țeși săbii din zeci
De aripi ale fluturilor
În absența vieții.
Esența de urgie
Mă retrag,
Cumpăr o esență de urgie
La preț întreg.
Apusul mă cuprinde
În zori de zi,
Când mă îndepărtez de țărm
Ținând în mâini
Noul condiment achiziționat
Fără voință.
Când drumul mâniei
Ne ajunge din urmă,
Suntem doar pieiri
Pierdute în vieți fără de număr
… doar esențe de urgie.
Auroră
Mâini de fier
Se întorc pe scoici,
Coliere din rugină
Atrase către lumină.
Când ploaia
Se ridică în cenușă
Funinginea cutreieră
Soarele și norii,
Spre ofilire.
Sufletele se macină
Din praf,
Neidentificate,
Reunite în centrul aurorei.
Doar în filme
Dacă mâna se plimbă
Între străzi pierdută,
O urmează un picior tăcut,
O urmărește capul plecat
În scrum,
Iar sufletul o așteaptă.
Dacă orchestra
A pierdut controlul,
O caută degetele
Fumegânde,
Lipsite de bagheta dirijorului
Dispărut între două bătăi ale inimii.
Dacă printre rânduri
Se văd alte cuvinte,
Ochii caută între versuri
Spații goale,
Lipsite de cratime
Ori visuri împlinite,
Episoadele sunt pastile amare
Concentrate în deșeuri,
Încadrate pe partea către întuneric,
Vor dispărea cu următorul val.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu